Despre a-L cunoaște pe Isus

Posted on Ianuarie 5, 2012 de

6


Ma întâi vreau să-ți spun că discuția pare într-adevăr interesantă și chiar aveam nevoie de ceva care să-mi pună neuronii la treabă.

Sunt în întregime de acord că realitatea e una singură și că modul în care noi o percepem nu o schimbă cu absolut nimic. Eu cred că inițial instrumentul cu care noi ar fi trebuit să percepem realitatea a fost spiritul. Păcatul originar a avut ca efect moartea spirituală (spiritul nostru e mort până în momentul în care ne naștem din nou). În lipsa spiritului intelectul a preluat acest rol însă cum și intelectul* a fost afectat de pe urma căderii tot ceea ce el poate face este incomplet sau fals. E incapabil să-l perceapă pe Dumnezeu pentru că Dumnezeu este spirit.

(*Biblia spune că pentru a înțelege ceva trebuie să devenim mai întâi nebuni în felul lumii.)

De aceea singura modalitate de a-l percepe pe Dumnezeu (de a-L cunoaste pe Isus) este să ne naștem din nou – ceea ce înseamnă că spiritul nostru mort până atunci este readus la viață. De aici înainte totul capătă sens. Biblia devine o carte vie pentru că autorul acesteia are posibilitatea să comunice cu noi – spirit la spirit.

Ca experiență personală. Eram atee convinsă și credeam că Isus este un personaj imaginar. Nu mi-am bătut capul să citesc despre el sau să mă documentez despre diferitele religii. Încercasem la un moment dat să citesc Biblia dar nu înțelesesem nimic.

Totul s-a transformat în momentul în care Isus, la sfârșitul lui decembrie 2007 a ales să mi se reveleze. Nici acum nu înțeleg de ce… nu pot decât să-i mulțumesc….

A fost o experiență care m-a aruncat efectiv pe podea, am plâns în hohote… timp în care am simțit cum o parte din demonii care mă hărțuiseră până atunci erau constrânși să plece. Următorul an l-am petrecut într-o stare de îndrăgosteală (că ăsta e singurul cuvânt care poate descrie acea senzație de fericire exuberantă pe care am trăit-o). Iubeam pe toată lumea, era fericită, soțul era mirat și încântat de această transformare. Biblia devenise o carte vie, o modalitate de a-L cunoaște pe cel care m-a salvat.

Ceea ce am experimentat eu nu are nimic de-a face cu vreo religie. Fusesem botezată ortodoxă dar pentru că eram atee alesesem să nu-l botez pe sebas. Acum mă bucur pentru că Biblia nu vorbește nicăieri despre botezul copiilor.

Eu am avut privilegiul să cred în Dumnezeu fără să plec de la vreo idee preconcepută. Îl întâlnisem și timp de 2 ani nici nu mi-a trecut prin cap să-mi caut vreo biserică sau să mă definesc raportându-mă la vreo religie. Trăiam aceea comuniune permanentă și îmi era suficient. Pe urmă îm început să-mi pun problema botezului și am început să caut o religie care să se potrivească cu ceea ce citisem eu în Biblie.

Pe catolici și ortodocși i-am eliminat primii: încălcau a doua poruncă: să nu-ți faci chip cioplit și să nu te închini lor. Adventiștii o luau razna cu alte cele: restricțiile alimentare (Biblia spune că putem mânca tot ce există pe piață) și inexistența iadului. Martorii lui Iehova au scos chiar crucea din centru Evangheliei și au înlocuit-o cu un lemn. ca să nu mai spun că și ei credeau în inexistența iadului. si nu recunoșteau nici trinitatea. Singurii care au rămas în picioare deși și doctrina lor are anumite lipsuri (dar nu de netrecut) au fost baptiștii, penticostalii și evanghelicii carismatici. Eu am optat petnru aceștia din urmă pentru că doctrina lor mi se pare cel mai aproape de adevăr.

Pentru mine a-L cunoaște pe Isus nu înseamnă doar a-I cunoaște învățătura ci a-L cunoaște pe El. Pentru că El este viu acum la fel cum a fost în urmă cu două mii de ani sau înainte de existența universului. E o Persoană care dorește să comunice cu noi.. totul este ca noi să fim capabili să auzim acest apel și să-i răspundem favorabil.

mihaela

Anunțuri
Posted in: conversații