Conversații despre Dumnezeu – definirea termenilor

Posted on Ianuarie 5, 2012 de

0


Cand incepem sa facem filozofie trebuie sa definim termenii. Asa fac filozofii. Cu asta se începe. Eu am folosit termeni generali. Sigurul termen neexplicat este Dumnezeu căci tocmai acest termen vreau  să îl definim împreună. Sa nu ne grabim.

Folosesti cuvantul “spirit” ceva ce am pierdut la alungarea din rai, Ce inţelegi prin spirit ?

Exista o diferenta între spirit si suflet. DEX, da niste definitii. Le accepti?

SPÍRIT, spirite, s. n. I. 1. Factor ideal al existenței (opus materiei); conștiință, gândire; 2) Rezultat al activității creierului omenesc; minte; rațiune; intelect.

SÚFLET, suflete, s. n. 1. Totalitatea proceselor afective, intelectuale și voliționale ale omului; psihic. 2. Factor, element esențial al unui lucru, al unei acțiuni etc.

3. (În filozofia idealistă și în concepția religioasă) Substanță spirituală care dă omului viață și care este socotită de origine divină și cu esență veșnică

Completarea mea: Sufletul este legătura omului cu divinitatea, sufletul îl relevă peDzeu în conştiinîa noastra spirituală, pleacă de la El şi revine la El..

Explica ce intelegi prin spiritul pierdut la alungarea din rai.. Ne-am pierdut constiinta? Eu cred ca abia atunci am început să o avem.Abia cand poti sa faci diferenta intre bine si rau poti considera ca ai constiinta.

Dumnezeu este spirit in ideea ca este insasi constiinta a ce este bine si ce este rau dar mai corect ar fi să folosim aici termenul de DUH pentru a nu incurca lucrurile.

Poate vrei să spui că am pierdut legatura directă intre suflet şi Dzeu. Căpătând conştiinţă Dzeu ne-a eliberat de legătura directă cu El, legătură pe care trebuie să o refacem singuri dacă vrem.

In ce priveste Iisus, cat timp nu am citit biblia, am crezut în Iisus mai mult decât după ce am început să citesc. Cît timp îl credeam ceva ca o legendă, putea fi şi Dumnezeu,  nu as fi avut curaj să vorbesc despre el in calitate de om.

Acum am devenit conştientă ca de fapt a fost un om, un propăvăduitor şi caut să-i înţeleg lecţiile de morală iar de iubit  nu pot să-l iubesc mai mult decat pe mine însămi. Problema este că nu prea mă iubesc pe mine însămi.

De fapt aş vrea să mă opresc la momentul “Relevaţiei” iubirii pentru tine. Pentruce ai cazut în extaz citind despre el. Doar în principiu ştiai ce a făcut. Ce nu stiai si ai aflat nou?

Referitor la botez. In Ioan cap.3 pct 5, el  spune ca daca nu esti botezat nu esti crestin si deci nu esti primit pe aceeasi poarta la judecata cu  crestinii. De aici s-au inspitrat ortodocsii si catolicii, şi primii crestini când au botezat şi copiii. Botezul este un legământ cu Dumnezeu  asemeni circumciziunii. La botez  naşul devine asemeni apostolilor, ( a fi naş este o faptă foarte importantă în ritualul creştin, deşi nu se prea respectă)

Dacă rămâi credincios sau nu, este şi responsabilitatea naşului. Cel botezat este creştin dar poate fi un necredincios. Botezul nu te obliga ci doar coboar[ asupra ta duhul, harul lui Dumnezeu. Se zice că la botez Dumnezeu te ia în evidentă ca un supus al său alături de poporul ales… Nici evreii odata luaţi în evidenţă prin circumciziune nu mai pot fi altceva chiar dacă nu au chef să mai fie evrei…. Cam aşa văd eu lucrurile…Nu stiu cum il considera evreii pe un copil netaiat imprejur… daca moare..

De fapt Ioan spune in biblie mai transant,  lui Nicodim :

3.5. Isus i-a răspuns, Adevărat, adevărat îţi spun că dacă nu se naşte cineva din nou din apă şi din Duh nu poate să intre în împărăţia lui Dumnezeu.

Si dacă nu ai copilul mort botezat, popii nu îi slujesc la înmormântare, căci  nu este creştin… Si ce suparare este atunci !….

Mai discutam?

Cherie

Anunțuri
Posted in: conversații