Nebunie

Posted on Februarie 25, 2012 de

8



Scriu mai mult pentru Mihaela cu care port de obicei aceste conversatii despre Dumnezeu si nu stiu daca altcineva ni se va alatura la acest subiect.
La noi în România, o mămică de 27 de ani, care de pe la 18 ani tot face copii atfel ca acum avea şapte şi era însărcinată cu al optulea şi-a omorât ultimul copil care nu avea mai mult de şase luni. Nu doar că l-a înjunghiat dar l-a tăiat în bucăţi… De faţă erau alti trei copii ai ei. Tânăra era adepta cultului penticostal, credincioasă şi de aceea nu folosea mijloace contraceptive. Conform celor spuse de vecini părea că îşi iubea şi îngrijea copiii, dar mie mi se pare că avea cam mulţi…..
Justificarea femeiii faţă de autorităţile care au arestat-o, a fost că Dumnezeu cere sacrificii. A sacrificat ceva ce iubea (dar dacă ar fi să fiu rea, poate chiar îi prisosea)
Ca să îşi arate dragostea faţă de Dumnezeu, a făcut o jertfă nu o crimă. Asa a înţeles ea biblia. Cum să nu te revolţi împotriva asemenei interpretări a religiei, chiar dacă ea bolboroseşte citate din biblie acum ?
Imi place să cred că aşa cevă nu ar putea gândi un creştin ortodocs. Dar, penticostali sau ortodocsi, când auzi ce poate înţelege din religie nişte oameni, normali sau mai puţin normali, începi să te întrebi ce este greşit în religie? Unde este nebunia?
Dacă şi-ar fi justificat crima că n-are cum să îngrijească copilul, sau ca în alt caz când copilul era grav handicapat iar mama s-a sinucis odată cu copilul, situaţii complet împotriva prevederilor religioase, eu aş fi înţeles, dar cum să înţeleg când criminalul spune că aşa cere Dumnezeu? Ce poţi să spui ?
Da, Avram voia să îşi sacrifice copilul căci aşa i-a cerut Dumnezeu, deci femeia a înţeles totul ca literă de evanghelie… Doamne Fereşte!

Anunțuri
Posted in: conversații