Istoria Bisericii Ortodoxe. Partea IV-a

Posted on Iunie 18, 2012 de

0


Partea a IV-a
Despre TRADITIE

Trec Peste cateva capitole care privesc ortodocsismul rus precum si neînţelegerile cu Papa. Incerc sa copiez cateva fraze din carte despre ce inseamna TRADITIA pentru ortodoxism
– Când sunt întrebaţi la reuniunile contemporane interbisericeşti care este caracteristica distinctivă a Bisericii lor, se refera adesea la tradiţionismul Bisericii.
– Ortodocşii vorbesc mereu despre Tradiţie. Dar ce înţeleg ei prin acest cuvânt ?
– Pentru un ortodocs creştin, tradiţia înseamnă ceva concret. Inseamnă Biblia, Crezul, hotărârile Sinodurilor Ecumenice şi scrierile Sfinţilor Parinţi, canoanele, icoanele, de fapt întregul sistem al doctrinei, guvernarea Bisericii, serviciul religios, tot ce ortodoxia a promovat de-a lungul secolelor.
– Deşi primesc această moştenire a trecutului ortodocsii sunt conştienti ca nu tot ce vine din trecut este la fel de valoros.Dintre diversele elemente ale Tradiţiei, cele mai importante sunt : Biblia, Crezul şi definiţiile doctrinare ale Sinoadelor Ecumenice.
Acestea sunt primite ca ceva absolut, nu pot fi schimbate, anulate sau revizuite. Celelalte părţi ale tradiţiei nu au aceeaşi greutate.
– Biblia. Biserica creştină este o biserică biblică. Ortodoxia crede cu fermitate în acest adevăr mai mult decât protestantismul.
Biserica ortodoxă are acelaşi Nou Testament ca restul creştinătăţii, dar pentru Vechiul Testament foloseste traducerea greacă Septuaginta. Cănd aceasta diferă de textul original din ebraică, ortodocşii cred că schimbările au fost inspirate de Duhul Sfant şi prin urmare trebuie acceptate. Cel mai bun exemplu este textul din Isaia unde în ebraică se spune că „O femeie tânără va concepe şi va purta un fiu”, iar în Septuaginta s-a tradus ”O virgină va concepe. etc”.(Evanghelia lui Matei i,23)
– Cele 7 sinoade ecumenice si Crezul. Definiţiile doctrinare ale unui Sinod Ecumenic, sunt infailibile. Pentru Biserica ortodoxă, legămintele de credinţă din cele 7 sinoade ecumenice se bucură de o autoritate de necontestat la fel ca biblia.
Comentariul meu : De fapt noul testament s-a făcut tot la inspiraţia Duhului Sfânt căci din peste 30 de evanghelii existente la acea dată, la Nicea s-au ales doar cele patru, atent selectate să nu fie înţelese greşit.
– Alte traditii ale ortodoxiei.
– Biserica ortodoxă nu este la fel de preocupată să enunţe definiţii dogmatice ca cea Romano-Catolică. Anumite doctrine care nu au fost definite niciodată oficial sunt totuşi acceptate de Biserică la fel de ferm ca si cele scrise.
– Unele lucruri ne-au parvenit din învăţătura scrisă, altele le-am primit prin TRADIŢIA Apostolica.
– Scufundarea în apă la botez, miruirile cu ulei sfinţit, semnul crucii si aşa mai departe toate acestea au un înţeles aparte şi exprimă în formă simbolică, impresionantă, adevărurile credinţei.
– Definitiile doctrinare ale sinoadelor posedă o valoare absolută faţă de canoane.
– Legea canonica ortodoxă este puţin studiată de vest şi în consecinţă se greşeşte considerând-o o organizaţie fără reglementări exterioare..
– Sfintele Icoane. Deoarece Icoanele fac parte din tradiţie, (la ortodocsi) pictorii nu sunt liberi să adapteze sau să inoveze după bunul lor plac. Opera lor trebuie să reflecteze nu numai propriile lor sentimente ascetice ci şi gândirea bisericii. O icoană nu este numai o imagine religioasă menită să trezească emoţii, ci şi un mod prin care ni se arată Dumnezeu.
– Disputele referitoare la icoane a avut o implicare mai adâncă, privind caracterul esenţei umane a lui Cristos. Atitudinea creştină faţă de această problemă (implică) adevăratul înţeles al mântuirii creştine.
E posibil (ca disputa iconocastă) să fi fost influenţată de concepţia evreilor şi musulmanilor şi este esenţial faptul că cu trei ani înainte de izbucnirea iconoclasmului în imperiul Bizantin califul musulman Yezid a poruncit îndepărtsarea tuturor icoanelor din teritoriile ocupate de ei. Dar au existat totdeauna puncte de vedere care condamnau icoanele. Controversa a durat în jur de 120 de ani.
– Considerând că icoanele nu sunt idoli, că sunt mijloace utile de învăţătură, se pune întrebarea dacă sunt necesare pe lângă faptul ca sunt permise. Iconodulii susţin că icoanele păstrează doctrina deplină a întrupării lui Dumnezeu, sunt de acord că Dumnezeu nu poate fi reprezentat în esenţa sa divină, nimeni nu l-a văzut pe Dumnezeu, dar întruparea a făcut posibilă reprezentarea.
– Vechiul Dumnezeu lipsit de formă nu a fost reprezentat niciodată, dar acum când Dumnezeu a apărut în carne şi oase şi a trăit printre oameni, se poate face o imagine a lui. Nu idolarizez materia ci pe Creatorul materiei, care m-a mântuit prin această materie.şi nu voi inceta să idolarizez materia prin care s-a realizat mântuirea mea.
(Citat din Despre icoane. Adică, explic eu, se refera la Iisus intrupat, pe el il venereaza ca materie – în ipostaza de om desăvârşit, Nu se referă la lemnul icoanei. Insist asupra icoanelor ca este un subiect de controversa )
Comentarii de ale mele….
Mie îmi plac icoanele si le consider alături de cruce un simbol al credinţei in Iisus. Efectiv, nu ştiu ce să cred despre Iisus ca om, câtă realitate este in legenda biblică, dar am un fel „ortodox” de a accepta lucrurile. Asa cum orodoxismul a decis că indiferent care a fost textul original al vechiului Testament, sau poate chiar realitatea, Maria, mama lui Iisus a fost fecioara căci aşa s-a tradus sub inspiratia Duhului Sfant şi eu sunt de acord că le accept pe toate ca venind de la Duhul Sfant. Le socotesc pe toate benefice şi venind de la Dumnezeu, prin Duhul Sfant. Asta este „Creştinismul meu”. Fiecare are un mod de a se raporta la Dumnezeu.
Pentru mine Dumnezeu este într-un spaţiu inimaginabil, într-o ipostază necunoscută, dar legăturile mele cu el, se fac prin ganduri, dar si indirect, prin sugestie de la simboluri, biblia, crucea şi icoana….

Anunțuri
Posted in: documentare