Istoria Bisericii Ortodoxe, Partea VI

Posted on Iunie 21, 2012 de

0


IISUS CRISTOS.- Elementele esenţiale ale doctrinei ortodoxe au fost trasate la cap.II. „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat” , la fel… „Dumnzeu desăvârşit şi om desăvârşit”.- Caracteristica din abordarea ortodoxă a lui Cristos cel Intrupat este Gloria sa divină. Există două momente în viaţa lui Cristos cand această glorie se face simţită, „Schimbarea la faţă” şi „Invierea”- Oricât de mare ar fi devoţiunea faţă de gloria divină a lui Dumnezeu, ortodocşii nu trec cu vederea umanismul său.- Venerarea crucii are mai multă amploare în cultul bizantin decat cel latin. Prin urmare se poate afirma că estul se concentrează asupra lui Cristos cel înviat, iar vestul pe Cristos Răstignit.- Biserica Ortodoxă nu se gândeşte doar la suferinţa umană a lui Cristos, ci mai degrabă la contrastul între umilinţa Sa exterioară şi gloria Sa interioară. Ortodocşii nu văd doar natura umană a lui Cristos în suferinţă ci un Dumnezeu suferind.- Crucea este emblema victoriei. Când ortodocşii se gândesc la Cristos răstignit, au în vedere nu numai suferinţele ci şi tristeţea Lui.- A triumfat asupra puterilor care i s-au opus, A distrus moartea prin moarte şi a distrus pe aceia care aveau puterea morţii.- In timp ce ortodocsii îl văd pe Cristos cel Victorios, vestul îl vede mai mult pe  pe Cristos Victima.Sfântul Duh.Biserica ortodoxa pune mare accent pe lucrarea Duhului Sfânt.După cum am văzut, unul din motivele pentru care ortodocşii s-au opus Filioque, este acela că au văzut o tendinţă de subordonare şi neglijare a Duhului Sfânt. Scopul vieţii creştine este dobândirea Duhului Sfânt (Sfântul Serafimde Sarov)- Cât despre posturi, veghe, rugăciuni şi pomeni sau orice lucru caritabil făcut în numele lui Cristos, acestea sunt doar mijloace de dobândire a Duhului SântComentariul meu: unii zic mântuirea, dar mie îmi este mai clar termenul de Duhul Sfant. După mine „mantuirea” este de la Iisus iar Sfântul Duh de la Tatăl. E altceva. Părtaşi la natura divină.- Scopul vieţii creştine pe care Serafim l-a descris drept dobândirea Duhului Sfântal al  lui Dumnezeu poate fi definit la fel de bine să fie numit „zeificării”…Comentariul meu : şi aici trebuie să corectez. Termenul este impropriu gândirii mele, si cred că e o traducere neadecvata. Nu zeificare ci Îndumnezeire, De aceea am să înlocuiesc termenul de zeificare cu îndumnezeire desi ar fi  potrivit să spun şi „înălţare”.Când voi introduce  termeni si comentarii personale voi folosi litere fornat italic.- Pentru ortodoxie, salvarea şi mântuirea noastră, înseamnă îndumnezeire.- Ideea îndumnezeiriii, trebuie înţeleasă întotdeauna în felul distincţiei dintre esenţa lui Dzeu şi energiile Sale. Uniunea cu Dzeu înseamnă uniunea cu energiile divine, nu esenţa divină. Biserica Ortodoxă, deşi vorbeşte de uniune respinge orice formă de panteism.- Pentru ortodocsi, uniunea mistică dintre Dumnezeu si oameni este o uniune adevărată, dar în care, creatorul şi creatura nu formează o singură fiinţă.- Cristos a rămas Dzeu după încarnare, (şi s-a înălţat Dzeu ),omul nu devine Dzeu prin natura sa. Indumnezeirea este ceva ce implică  sufletul.- Trupul tău este un templu al Duhului Sfânt, a scris Pavel (Corintieni vi 19- Trupul este îndumnezeit odată cu trupul.  Indumnezeirea trupului trebuie să aştepte până la ultima zi pentrucă în prezent viaţa glorioasă a sfinţilor este de regulă interioară,  numai a sufletului.- Deoarece ortodocşii sunt convinşi că trupul este sanctificat şi transfigurat împreună cu sufletul au un deosebit respect faţă de moaştele sfinţilor. La fel ca romano-catolicii.Cred că graţia lui Dumnezeu prezentă în trupurile sfinţilor în timpul veţii rămâne activă în moaştele lor, după ce au murit şi că Dumnezeu foloseşte aceste moaşte ca pe un canal al puterii divine şi ca pe un instrument de vindecare.- Mai întâi îndumnezeirea nu este ceva rezervat pentru câţiva aleşi, ci un lucru la care scopul normal al fiecărui creştin fără excepţie.Sigur, nu înaintea Judecăţii de Apoi, dar pentru fiecare dintre noi procesul trebuie să înceapă imediat, în această viaţă.- Nu există ezoteric sau extraordinar în privinţa metodelor care trebuie folosite pentru a se îndumnezei, răspunsul e foarte simplu, du-te la biserică, împărtăşeşte-te regulat, roagă-te cu sinceritate la Dumnbezeu, citeşte Evangheliile, respectă poruncile.- Nu poţi să-l iubesti pe Dzeu dacă nu-i iubeşti pe ceilalţi oameni (Ev. Lui Ioan iv,20)- Cănd ne gândim la îndumnezeire trebuie să ne gândim la sihaştri care se roagă în linişte dar şi la Sf. Vasile care îmgrijea pe cei bolnaviîn spitalul din Cezareea, la Sf. Ioan cel milostiv care îi ajuta pe săracii din Alexandria, etc.-  In cele din urmă, îndumnezeirea presupune viaţa întru credinţă. Biserica lui Dumnezeu.- Un creştin ortodox este pe deplin conştient că aparţine unei comunităţi.”Ştim că păcătuieşti de unul singur dar nu te mântuieşti singur, ci prin Biserică al cărui membru eşti, împreună cu ceilalţi membri”.- Biserica, ca icoană a Sfintei treimi … Unitate în diversitate.- Biserica văzută, sau cea pământeană trăieşte în perfectă comuniune şi uniune, cu Întregul trup al bisericii  la care Cristos este capul.Desi se foloseşte expresia Biserica văzută şi cea nevăzută există o singură bisrică.- Ideea ortodocsă a bisericii este în mod sigur spirituală si mistică. – Păcatul omenesc nu poate afecta natura esenţială a Bisericii. Nu putem afirma că Biserica păcătuieşte şi este imperfectă pe motivul că mare parte din creştinii de pe pământ păcătuiesc şi sunt imperfecţi. Pentrucă Biserica desi se află pe pământ este un lucru divin şi nu poate să păcătuiască.

Anunțuri
Etichetat:
Posted in: Uncategorized