Istoria Bisericii Ortodoxe. Ultima parte

Posted on Iunie 24, 2012 de

0


Istoria Bisericii Ortodoxe. Ultima pparte

Partea a VIII-a CULTUL ORTODOX:
Doctrina şi Cultul.
Există o poveste în Conica Rusă despre Vladimir Prinţul Kievului. Păgân fiind a vrut să afle care este adevărata religie.şi în acest scop şi-a îndemnat supuşii să viziteze diverse ţări ale lumii, pe rând. S-au dus mai întâi la bulgarii musulmani pe Volga, dar observând că aceştia se uitau în jurul lor ca nişte nebuni când se rugau şi-au continuat drumul nemulţumiţi. „Sunt lipsiţi de bucurie”, l-au informat pe Vladimir. „Când se roagă sunt posomorâţi şi religia lor nu este bună”.Călătorind apoi în Germania şi la Roma, au găsit cultul bisericesc mai pe gustul lor, dar tot s-au plâns că este lipsit de frumuseţe. In cele din urmă au ajuns la Constantinopol şi aici, în sfârşit au participat la Liturghia Divină în biserica Sfintei Inţelepciuni , unde au descoperit ce îşi doreau.
„Nu ştim dacă eram în rai sau pe pământ pentrucă nu am mai văzut asemenea spendoare nicăieri în lume. Nici nu se poate descrie în cuvinte. Stim doar că aici Dumnezeu locuieşte printre oameni şi că serviciul lor religios este neasemuit de frumos. N-o să uităm asemenea frumuseţe”.
Din această povestire se distinge în primul rând frumuseţea serviciului divin pentru creştinătatea ortodoxă
In anul 612 personalul bisericei Sfânta Sofia era alcătuit din 60 preoţi, 150 diaconi, 40 diaconese, 160 dascăli, 25 cantori şi 100 de portari. In felul acesta vă daţi seama la ce slujbă impresionantă au asistat trimişii lui Vladimir.
Dar mulţi care au participat la liturghii ortodoxe, chiar mai modeste, au simţit aceeaşi prezenţă a lui Dumnezeu printre oameni ca ruşii din Kiev.
Când au vrut să descopere adevărata credinţă, rusii nu s-au interesat de regulile morale sau de doctruină, ci au urmărit aspectul exterior, ceea ce impresiona, frumuseţea.liturgică..
– Pentru ortodocşi liturghia nu este apanajul celor învăţaţi şi al clerului ca în vest ci şi-a păstrat caracterul popular.
– In biserica ortodoxă corul nu este acompaniat de instrumente., nu au clopoţei ci clopote mari al căror sunet impresionează Nimic nu impresionează la fel ca dangătul clopotelor în ajun de duminică…
– este remarcabil ce mare diferentă poate să confere prezenţa sau absenţa băncilor . Ritul ortodox se caracterizează printr-o flexibilitateş i o lipsă de formalitate neîntâlnită în vest. Crestinii din vest aşezaţi în bănci nu pot să se mişte fără să deranjeze . Ei trebuie să vină la începutul serviciului religios şi să stea până la sfârşit. In schimb ortodocşii pot veni şi pleca fără să mire pe nimeni.că se mişcă în timpul slujbei. Aceeaşi lipsă de formalism se manifestă şi la comportarea clerului. Gesturile proţilor sunt mai naturale, aspectul, corect ar fi să-l numim „familial”
– Orice neortodocs care va participa la de câteva ori la slijbe, va observa cât de legaţi sunt credincioşii de preot. Deşi majoritatea nu cântă împreună cu preotul sau corul, nu înseamnă că nu participă la slujbă.
Sfintele Taine.
-Un loc principal în cultul creştin îl ocupă Sfintele Taine, sau „misterele” după cum le numesc grecii. Li se spune „mistere” pentrucă ceea ce credem nu este acelaşi lucru cu ceea ce vedem.
-Sfintele Taine sunt 7 : botezul, miruirea (echivalentă cu comuniunea de la catolici), împărtăşania, spovedania, hitoronisirea, căsătoria şi ultima, miruirea bolnavilor.
-Nici azi acest număr de 7 nu are semnificatie dogmatică, si nu au aceeaşi importanţă.
Impărtăşania şi botezul fiind cele mai importante.
-Când un creştin spune Trupul lui Cristos el înţelege ceva, iar un necredincios altceva.La botez creştinul este spălat nu doar trupeşte prin intermediul apei cât si sufleteste, la împărtăşanie vinul şi pâinea sunt sângele şi trupul lui Cristos, etc.
– In biserica ortodoxă la fel ca în cea primitivă cele trei taine ale iniţierii creştine , botezul, miruirea şi prima impărtăşanie sunt strâns legate deşi unii preoţi nu mai sunt preocupaţi să respecte datinile.
Hitoronisirea.
– In biserica ortodoxă functia de diacon este în general de sine stătătosare. Ortodocsii acceptă femei diacon. In biserica primitivă erau multe femei diacon. Cu toate astea în vest functia de diacon se considera laică.Ordinul diaconeselor nu a fost abolit niciodată în Biserica Ortodoxă.
– Biserica Ortodoxă sustine că dacă Cristos ar fi vrut ca femeile să fie preot ar fi spus asta apostolilor si ei ar fi actionat în consecinţă.
Casatoria,
– Biserica Ortodoxă permite divortul şi recăsătoria.
– Nu se admit relatiile sexuale între persoane de acelaşi sex dar în toate cazurile de homosexualitate trebuie să arătăm compasiune creştinească.
Rugăciunea personală.
– Adevăratul scop al rugăciunii este de a putea conversa cu Dumnezeu. Nu se restricţionează la numite ore ale zilei,Un crestin trebuie să simtă personal prezenţa lui Dumnezeu. Scopul rugăciunii este tocmai acela de a fi mereu cu Dumnezeu.
Posturile
– Sunt mai severe ca la cei din vest. Nu se mananca carne dar nici oua, nici lapte sau peste.
Biserica Ortodoxă.
-Deşi Consideră ca este singura biserica apostolică şi adevărată, ortodocşii mai moderaţi, nu trag concluzia că cei care nu sunt ortodocşi nu apartin Bisericii. Biserica este acolo unde este Duhul Sfant.Or aceasta înseamnă, după cum insistă Khomlakov, că trebuie să ne abţinem de la concluzii pripite în privinţa creştinilor neortodocşi.
-Există o singură biserică dar mai multe moduri, diferite, de a ţine legătura cu acestă biserică unică şi la fel de multe de a fi separat de ea. Unii neortodocşi sunt foarte apropiaţi de ortodoxie, unii o privesc cu indiferenţă alţii cu prietenie sau ostilitate.

Anunțuri
Posted in: documentare