Iona, sau despre consecințele neascultării (1)

Posted on Septembrie 12, 2012 de

12


Încerc să sintetizez la maximum o predică semnată David Wilkerson (am să adaug link-ul în cât de curând)

Dacă ne imaginăm că Dumnezeu e doar dragoste și iertare putem considera că neascultarea noastră va fi necondiționat iertată. Ne putem imagina că Dumnezeu nu vorbește serios atunci când vorbește de judecată și de consecințele neascultării, preferând să ne imaginăm că El nu și-ar lua propriile cuvinte în serios.

Istoria lui Iona, relatată în Vechiul Testament ne arată clar care sunt consecințele neascultării (atât pentru noi cât și pentru cei din jurul nostru, care prin neascultarea noastră vor deveni victime colaterale).

Salvarea orașului Ninive depindea de ascultarea (sau neascultarea) lui Iona. Deoarece Iona și-a imaginat că Dumnezeu e doar dragoste și că El va ierta cetatea a considerat că rolul lui de a-i chema la pocăință ar putea fi neglijabil 

„Căci ştiam că eşti un Dumnezeu milos şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate, şi că Te căieşti de rău!” (Iona 4:2)

Iona a declarat că această revelație a fost la originea neascultării lui.

” Tocmai lucrul acesta voiam să-l înlătur fugind la Tars” (Iona 4:2)

Iona nu avea decât o revelație parțială a naturii lui Dumnezeu, iar în urma experienței sale de 3 zile în burta balenei Iona va primi revelația completă. Aceea a dreptății și sfințeniei lui Dumnezeu.

Consecințele sunt dezastruoase pentru cei care refuză ascultarea (și când spun asta mă gândesc în primul rând la cei care-l cunosc pe Dumenzeu – de altfel ei sunt cei care vor plăti dublu).

1. Suntem confruntați din toate părțile cu dezordinea, haosul și confuzia.

„Dar Domnul a făcut să sufle pe mare un vânt năprasnic şi a stârnit o mare furtună. Corabia ameninţa să se sfărâme. Corăbierii s-au temut, au strigat fiecare la dumnezeul lui şi au aruncat în mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai uşoară.” (Iona 1:4-5)

O uriașă furtună care nu l-a afectat doar pe Iona ci și pe cei din jur (marinarii au început să arunce în mare tot ceea ce posedau. Dacă au fi avut acolo mai multe corăbii ar fi făcut același lucru, nevoiți fiind să renunțe la toate posesiunile lor într-o încercare disperată de a-și salva viețile)

Aceste probleme nu provin de la Satan, ci de la Dumnezeu care, din pricina neascultării lasă zidurile de protecție să cadă. Dumnezeu stărnește întotdeauna furtuni pentru a-i trezi pe cei care-L servesc.

2. Încăpățânarea în neascultare aduce cu ea un spirit de lene și apatie.

Iona era inconștient de haosul pe care neascultarea lui l-a provocat. În mijlocul furtunii „Iona s-a coborât în fundul corăbiei, s-a culcat şi a adormit dus.” (Iona 1:5) devenind astfel prizonierul propriei sale neascultări. Păcatul său a cauzat furtuna, o furtună pe care el e incapabil s-o oprească. În consecință a „căzut” într-o stare de stupoare spirituală. O lene bântuită de sentimentul de vinovăție.

Vă mai întrebați cum toate astea se pot întâmpla? doar datorită cunoașterii parțiale a naturii lui Dumnezeu.

3. Neascultarea noastră oferă celor din jur imaginea unui Dumnezeu slab și fără putere

Cârmaciul s-a apropiat de el şi i-a zis: „Ce dormi? Scoală-te şi cheamă pe Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu va voi să Se gândească la noi şi nu vom pieri!”  „Spune-ne din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta? Ce meserie ai şi de unde vii? Care îţi este ţara şi din ce popor eşti?”

El le-a răspuns: „Sunt evreu, şi mă tem de Domnul Dumnezeul cerurilor care a făcut marea şi uscatul!” Oamenii aceia au avut o mare teamă şi i-au zis: „Pentru ce ai făcut lucrul acesta?” Căci oamenii aceia ştiau că fugea de faţa Domnului, pentru că le spusese el.

Neascultarea lui Iona l-a pus pe Dumnezeu într-o poziția unui Dumnezeu răzbunător, pe care dacă veți avea neșansă să-l întâlniți vreodată… vă veți alege cu o frică soră cu moartea. O reprezentare total eronată a caracterului lui Dumenzeu.

Această poveste este de fapt una care ne descrie bunătatea lui Dumnezeu. Da, Dumnezeu a adus furtuna în viața lui Iona, dar a făcut-o doar pentru a-l readuce pe Iona la El. Ca și cum i-ar fi spus: „Voi bulversa natura întreagă dacă e nevoie dar nu te voi abandona. Pentru că încă te iubesc. Pentru că te-am chemat și te-am ales. Pentru că tu ești încă omul situației” Notați faptul că Iona a fost trezit de căpitanul vasului. În această fază a neascultării Iona era inconștient. Ulterior el a încercat să mărturisească puterea Dumnezeului său dar nimeni nu l-a mai crezut. Credibilitatea sa nu mai avea nicio valoare în ochii echipajului.

„El le-a răspuns: „Luaţi-mă şi aruncaţi-mă în mare, şi marea se va linişti faţă de voi! Căci ştiu că din vina mea vine peste voi această mare furtună!”  Oamenii aceştia vâsleau ca să ajungă la uscat, dar nu puteau, pentru că marea se întărâta tot mai mult împotriva lor.”

continuarea aici

Anunțuri
Posted in: conversații