Iona, sau despre consecințele neascultării (2)

Posted on Septembrie 13, 2012 de

9


prima parte aici

Iona era neputincios. Chiar dacă ar fi supraviețuit furtunii nu mai era în măsură să prorocească în Ninive. Credibilitatea sa era deja pierdută, chiar membri echipajului contau acum doar pe calitatea și experiența lor de marinari pentru a face față situației.

În această situație limită Dumnezeu intervine trimitând  „un peşte mare să înghită pe Iona”

Iona a stat în pântecele peştelui trei zile şi trei nopţi și a descris șederea sa ca fiind în „locuința morților” (adică în iad).

De ce Dumnezeu l-a adus pe Iona atât de jos? Într-o anticameră a unui infern viu, suspendat în întuneric, aflându-se la limita dintre viață și moarte. Cum e posibil ca un Dumnezeu plin de dragoste să-și aducă servitorul într-o asemenea situație? Se pare că această istorie ne arată modul în care Dumnezeu își tratează servitorii care au ales neascultarea (dar servitorii care mai au încă șanse de redresare, ceilalți sunt lăsați în pace și viața lor poate fi chiar prosperă)

Iona a rămas în acest infern timp de trei zile și trei nopți, timp în care nu s-a rugat niciodată. Abia ce după ce cele 3 zile și 3 nopți au trecut Iona a început să se roage.

De ce a așteptat atât de mult timp înainte de a se ruga?

 Ziceam: „Sunt lepădat dinaintea ochilor Tăi!” (Iona 2:4)

Paradoxal Iona îl descrisese înainte pe Dumenzeu ca având o enormă compasiune pentru locuitorii din Ninive, și cu toate acestea el n-a crezut niciodată că această bunătate se revărsa în permanență și asupra lui. Satan reușise să-l facă să creadă că a fost abandonat de Dumnezeu și că orice ar face e deja prea târziu. Satan îi spunea: „Tu ai căzut atât de jos încât nimic nu te mai poate reabilita. Din vina ta vor muri mii de oameni în Ninive. Nici măcar Dumnezeu nu te mai poate salva. Chiar dacă vei supraviețui toată viața ta va fi bântuită de regretul morții celor din Ninive”.

Doar această profundă descurajare îl va determina în final să se roage.

Infernul pe care l-a trăit Iona nu era neapărat imensitatea mării de deasupra lui, nici măcar faptul că era în burta peștelui, ci sentimentul că Dumnezeu si-a întors fața de la el. În timpul acestui test întrebarea lui Dumnezeu nu a fost „Situația disperată în care te găsești te va determina să mă asculti?” ci întrebarea pe ca i-a adresat-o Dumnezeu a fost: În mijlocul acestui infern pe cine vei alege să crezi? Cuvintele Mele sau cuvintele diavoului (descurajarea)?

În final Iona a luat decizia cea bună alegând să-L creadă pe Dumnezeu.

În zilele noastre bisericile propăvăduiesc doctrina: „Dumnezeu nu este în spatele acestei furtuni. Această furtună este opera diavolului. Dumnezeu este plin de dragoste și nu va face niciodată una ca asta.” Oamenii care afirmă așa ceva nu cunosc Biblia. Biblia spune că nimic nu se întâmplă fără voia lui Dumnezeu. Nu diavolul a distrus Sodoma și Gomora, nu diavolul a trimis potopul pe vremea lui Noe. Dumnezeu Însuși a făcut aceste lucruri pentru a ne ajuta să ne trezim (înainte de a fi prea târziu).

Pentru moment vedem doar furtuna. Dacă continuăm în același mod vom intra în curând în burta balenei. Iar burta balenei va fi ultimul act de îndurare al lui Dumnezeu.

Anunțuri
Posted in: Uncategorized