Ep.3

Posted on Noiembrie 9, 2012 de

2


9. Dragostea
Cu aceasta, Lewis trece la cete trei virtuţi teologice: „dragostea, speranţa şi credinţa”.
Iniţial, prima virtute primise numele de „caritate”, asta voia să însemne că dragostea creştină este definită prin „binefacere”, este dragostea de aproapele nostru, care este afecţiune fără a include atracţia personală. Pornind de la ideea că există simpatii şi antipatii, pentru a ne însuşi spiritul de dragoste creştină, Lewis spune că un creştin trebuie să se poarte ca şi când ar fi caritabil, apoi cu timpul această însuşire devine autentică. Are dreptate, acesta este mesajul creştin.
10. Speranţa.
A doua virtute teologică este legată de „viaţa veşnică”. Creştinul îşi pune speranţa în dobândirea vieţii veşnice.
Există o speranţă a omului de a fi fericit. Işi închipuie că o iubire împărtpşită, o plimbare într-un anumit loc mult visat, etc. Îi va aduce feruicirea sperată, dar realitatea nu este niciodată ca dorinţa împlinită. Speranţa în fericirea deplină este în viaţa veşnică…
Aşa este… dar ce mort este sufletul meu dacă nu îmi doresc fericirea asta ! Nu mi-o doresc căci nu îmi închipui ce este.
11. Credinţa.
Aceasta este ultima virtute teologică şi dupa ce o trece în revista ca virtute, se ocupa de acest capitol mai detaliat.
Lewis caută să explice dece este o virtute. Iată explicaţia lui.
Dacă mintea acceptă la un moment dat un lucru ca fiind adevărat, va continua în mod automat să-l socotească automat aşa până apare un motiv pentru reconsiderare. De exemplu, te temi de operatie. Deşi eşti sigur ca doctorii vor şi pot să te vindece, ca anestezia nu omoară ci adoarme, te temi că atunci după operaţie nu te vei mai trezi. Faci totuşi operaţia, căci convingerea este că nu se moare la operaţie. Că ai auzit că uneori sunt accidente nu te conving că asta se întâmplă mereu. Pentru o clipă însă îţi pierzi siguranţa, dar ratiunea ta învinge. Credinţa spune Lewis este ca această hotărâre impusă de raţiune.
Deci dacă eşti creştin şi crezi cu adevărat în perceptele credinţei, chiar şi după o clipă de îndoială te întorci la ceea ce crezi. Aceasta este credinţa.

12. Credinţa.

Lewis mai vorbeste odată de credinţă dar altfel. Nu ca o vitute teologica, explicănd cum este, ci ca o doctrină. După această abordare a credinţei urmează Cartea a IV-a care tratează perceptul de TRINITATE.
De aici încolo eu nu mai comentez. Am comentat aceste subiecte ca doctrină ortodoxă.
Lewis spune că în creştinism trebuie să fim creaturi de o anumită calitate. Unirea cu Dumnezeu există ca principiu şi în alte religii. Ceea ce caracterisează creştinismul, este un anumit fel de om, bazat pe vituţiile prezentate pînă acum. Deocamdată neavând toate virtuţiile… am sarcina de a mi le perfecţiona. (Pentrucă nu îmi lipsesc cu desăvârşire) Nu pot să spun ca toate virtutiile îmi lipsesc cu desăvârsire, dar lucrurile nu se cântăresc cu jumătăţi de măsură.
Cine se poate lăuda că este perfect? Ştiţi cum se spune, să arunce primul cu piatra… :))

Anunțuri
Posted in: Uncategorized