Milă vă cer, nu jertfe !

Posted on Aprilie 14, 2013 de

34


Am o vecină vrednică de „milă”. Uite ce cuvant nepotrivit foloseşte limba română, „vrednică” !

Nu este vrednică deloc.

Este cam spre 50 de ani, a fost profesoara si acum este şomeră de mai mult timp. Este fica unei doctoriţe care a murit şi de la moartea ei s-a debusolat complet. Are tată vitreg, iar tatăl său natural este mort şi el. Tatăl vitreg este în vârstă şi bolnav. A avut mari probleme cu ea deoarece nu ştiu cine i-a băgat în cap că ea are dreptul la mai mult decât i-a dat din ceea ce avea în comun cu mama sa. De înainte de a muri mama ei, părintii vitregi sau naturali, i-au cumparat un apartament de doua camere şi asa este vecină cu mine, pe acelas etaj de bloc. La moartea mamei, tatăl vitreg  i-a dat o sumă de bani oarecum mare pe acea vreme, pe care însă,  m-a uimit, mi-a spus că a dat-o la un avocat să il dea în judecată pe tatal ei ca să primească o moştenire mai mare, Sincer am crezut că minte ! Nici acum nu ştiu dacă este adevărat.

Când mi-a explicat ce vrea, eu i-am spus ca nu are dreptul, dar este foarte inverşunată în credinţa că are dreptate aşa că după părerea mea s-a scrântit la cap. Este un amestec de şmecherie si jalnică schezofrenie,

Cred că blocată pe nedreptatea ce i s-a făcut a devenit şi imposibilă în societate aşa că nu a mai fost în stare sa aiba alt servici după ce a rămas şomeră.

A ajuns ca o cerşetoare La inceput nu primea pomană, acum cerşeste bani. Si acum este ciudata şi refuză mâncare dar cere cu neruşinare făcându-se că nu pricepe. De exemplu mie îm cere să-i fac rost de pastramă afumată.

In fiecare zi cere o pâine , cea mai ieftina, de un leu. Indiferent dacă îi dâm două pâini sau una ea vine si cere o păine, zilnic. S-a învăţat aşa….Ii cumpăram păine zilnic. Acum cere şi pastramă de porc. Mâncare gătită  nu primeste. Se pare că este şi bolnavă dar cred că îî este frică să nu o otrăvim.

Si-a pierdut buletinul, zice ea si dacă am încercat să iau legătura cu o rudă de a ei care este pe lângă tatăl ei vitreg am întâmpinat din partea ei o opozitie de care nu stiu ce sa cred, ceva ca si cum ea ar crede ca „ei” ar vrea să-i ia casa… Actele casei sunt la tatal ei vitreg si din cate am înteles de la ruda aceea a ei, tin actele să nu facă ea o prostie şi să rămână fără casă… Si ar avea dreptate…

Pleacă de acasa ca o cerşetoare cu tot ce are în casă băgat în cutii şi butoaie pe care le trage după ea E ca o cersetoare pitorească din filmele americane…

Deci asta este descrierea.

Iisus zice că milă vrea nu jerfe. Eu îi dau de pomană. Ii dau bani si paine. Asta este ca o jerfă. Dar nu  milă. Cred că sunt singura persoană din bloc căreia ea ii deschide uşa, are încredere în mine deşi şi cu mine vorbeste doar prin grilajul pe care il are la usa…

Nu stiu dacă mi-e milă de ea. Chiar am repulsie. O ajut însă dintr-un spirit de echitate sociala. Luky, soţul meu,  o ajută din milă.

Sunt unii din bloc, despre care, si eu am început să cred că ar vrea să îi ia casa, căci are mari datorii la întreţinere.

Din cauza educatiei mele comuniste, consider că am mai mult decît ea. Chiar Dumnezeu mi-a dat mai mult decât ei, deci pot, deci chiar am obligatia morală, de a o ajuta.

O ajut, dar nu cu milă. Nu dau tot ce pot, dau doar cât cred că merită…. Poate merită mai mult… Dar ma ghidez după sufletul meu… In fond am un suflet cam dur, caci mila mea este amestecată cu dezgustul faţă de cel de care îmi este milă…

Asta este ce ne cere Iisus ? După părerea mea…. NU !

Anunțuri
Posted in: Uncategorized