Alternativa la articolul precedent. Cherie versus Mihaela.

Posted on Mai 6, 2013 de

33


Pentru mine, Dumnezeu din Biblie este Dumnezeul lui Avram, acel care … „Este”.

Este Dumnezeu creatorul, al cărui sprijin în viaţă îl recunoastem sau nu, dar îl simţim. Dumnezeu comunică cu fiecare din noi dar nu înţelegem toţi acest lucru.

Ideea de sacru, de Dumnezeu, este după cum spune Eliade un element în structura conştiintei omului, este un element determinant, nu un element care apare în timp, ca rezultat al evoluţiei .

In biblie se defineste sacrul, noţiunea de Dumnezeu şi noţiunea de religie, religie iudaică, creştină, sau variante.

Legea,(celebrul „Decalog”), este implementată în fiecare individ odată cu „sacrul”, cu noţiunea de sfânt, de ceea ce trebuie respectat .

– Prim directivă, din legea scrisă a bibliei este să ai un singur Dzeu şi este lesne de înţeles, este noţiunea de „SACRU de SFANT”.

– A doua directivă, este să nu îţi faci nici o reprezentare fizică pentru Dumnezeu.

Dumnezeu trebuie să rămână ca o prezenţă a unei „noţiuni” în conştiinţa omului, Dumnezeu nu este o persoană, chiar dacă religia aşa il percepe deoarece comunicarea la nivelul nostru uman nu se face filozofic ci prin vorbe şi acţiuni ale vieţii concrete.

-Restul directivelor din decalog sunt scrise toate în conştiinţa omului normal şi în legile oricărei societăţi.. Sunt esenţa a ceea ce este permis si ceea ce nu este permis în societatrea unană pentru ca această să supravieţuiască.  Aceleasi prescriptii sub alte exprimări se regăsesc şi in legile Mesopotamiei, ale Egiptului, ale Hinduşilor, Grecilor sau Romanilor… şi chiar ale noastre.

Religia asigură o referire colectivă faţă de „sacru”. Ea este o precursoare a elementului „Stat”.

Printre altele, Religia a răspuns şi la necesitatea de a oferi ceva lui Dumnezeu în schimbul permisiunii de a încălca „legea” . Religia este o formă de organizare a oamenilor înainte de a se organiza într-un stat. Oamrnii vor să îşi manipuleze conştiinţa. Religiile  evidenţiază mai întâi cât mai multe chestii  greu de respectat, le numeste „păcate” apoi prezintă forme prin care îţi poţi răscumpăra  acestepăcate …

Dar Dumnezeu nu cere nimic. A dat legea pe care  daca omenirea o ascultă totul merge bine, daca nu, în functie de gravitate s-ar putea să se autodistrugă. Nerespectarea legii are repercursiuni imediate şi în timp pentru om . Evitarea repercursiunilor este scopul religiilor şi cea mai uimitoare realizare este mutarea  repercursiunilor din timpul imediat, în  „după moarte”. Evident, omul s-a gîndit ca odată cu moartea lumea nu se va termina decât pentru cel ce moare. Dar cum toţi oamenii mor… a acceptat cu greu că asta i se poate întâmpla şi lui. Aşa a apărut în religie această negociere cu Dumnezeu a ceea ce se va întâmpla cu om după moarte.

Toate religiile din lume, mai vechi sau mai noi, se ocupă de acest capitol foarte important. Invariabil, religiile au găsit că oamenii au „suflet” iar acest suflet, fărâmă din Dumnezeire, nu poate muri.

Nu neg realitatea niciunei idei religioase, ba chiar am spus de la început ca sacrul este un element din constiinţa umana. Nu poţi fi om dacă nu înţelegi sacrul. Doar spun că orice religie trebuie să fie acceptată de conştiinţă pentru a fi eficientă.Fiecare religie are un sâmbure de adevăr, toate sunt pornite de la Dumnezeu.

Intre noţiunea de Dumnezeu şi religie este însă o mare diferenţă.

Dece unii acceptăm o religie şi alţii altă religie? Dece vrem libertate religioasă şi dece unii care îşi găsesc echilibrul într-o religie nu inţeleg să o respecte pe a celuilalt ? Dece războaie religioase ?

Dece oamernii îşi pierd minţile crezând că sunt mai inteligenţi decât cei care au altă religie decât a lor?

Ce este religios în aceste manifestări? După părerea mea, „NIMIC” ! E vorba doar de orgoliul omenesc.De dorinţa de a-ţi impune părerile tale celuilalt.

Nici urma de religie sau credinţă! Doar orgoliu sau interes.

Anunțuri
Posted in: Uncategorized