Gânduri pe măsură ce citesc o carte….

Posted on Octombrie 29, 2013 de

4


Citesc o carte despre Noul Testament. Este scrisă de Oscar Cullmann, un teolog protestant, născut în 1902, care in 1992 îşi amintea cu plăcere că a vizitat ţara noastră
In ce priveste relaţia mea cu Dumnezeu am convingerea că nu am probleme desi imaginea ce o am despre Dumnezeu nu este chiar ortodoxa si doar foarte aproximtiv crestina. Insă în ce priveste Iisus nu reusesc deloc sa ma inscriu intr-o formă care să mă mulţumească.
Nu reuşesc să mi-l reprezint acceptabil ca Dumnezeu si om fără să-i reneg tradiţia creştină. Si dacă nu este o reprezentare creştină, ce rost mai are ?.

Am citit multe carti interesante dar si multe prostii. Mereu mi-am confruntat imaginea din conştiinţa cu aceea din lectură, dar nu am fost nicidată în stare să îmi exprim clar diferenţele între ce cred eu şi ce citesc. Mereu mi s-a parut ca îmi scapă „cuvântul potrivit”. E ca si cum stiu ce trebuie să spun dar vorba aia, „imi sta pe limba” şi nu-mi iese.
Nu cred ca voi reusi sa mă exprim nici acum deşi încerc să definesc ce este Iisus pe masura ce citesc carticica, dar mă voi strădui…
Biserica creştină traditionala sau netraditionala a celor care se considera „ucenicii lui Iisus” şi reinventează religia se referă la Biblie ca la o carte, ce constituie un reper pentru umanitate. Dar desi o respect si eu, mie îmi este imposibil să neglijez faptul ca peste ceea ce a inspirat „Duhul Sfant” iniţial unui om, s-a suprapus ceea ce interesul de conjunctură a făcut ca alt om să modifice. In aceste condiţii textul trebuie adaptat prezentului, nu prin înlocuirea unui cuvânt cu alt cuvânt ce prin traducere are mai multe sensuri….ci prin interpretarea simbolismului frazelor.

Iisus a fost un om, dar nu chiar un simplu om. Indiferent dacă a fost un sfânt sau altceva, Iisus a avut un rol important în evoluţi societăţii umane ceea ce nu poate fi trecul la „diverse”…
Biserica lui Hristos a actionat mereu în două moduri, unul pozitiv şi unul negativ dar încearcă să spui unui credincios afiliat la o biserică că religia are si un efect negativ asupra lui că ţi-ai aprins paie în cap. Si totuşi eu aşa cred.
Din cât am înţeles citind de toate, Iisus a propăvăduit una dar crestinismul a adăugat alta. Scrierile de la Qumran nu sunt în măsură să elucideze situaţia căci dacă le-am analiza metodic şi exclusivist, din religia creştină nu rămân decât cele 10 porunci ale lui Moise.
Eu cred că Iisus se împotrivea valului de revoltă a iudeilor împotriva romanilor. Voia împăcare, pace, iertare si dragoste între neamuri. Nu mai voia măcel, dar cei care îşi pierdeau averile nu au înţeles. Poate era un idealist visător. Voia ca iudeii sa dea Cezarului ce-i a Cezarului şi lui Dumnezeui ce-i a lui Dumnezeu. Metoda lui era propăvăduirea în numele lui Dumnezeu. Asa era vremea atunci. Propavaduia, aşa cum înaintea sa au făcut multi, chiar şi Ioan Boteztorul.
Istoria evreilor a arătat că pe timpul cuceririi statului de o putere străină, mai ales după cucerirea lui Alexandru Macedon, rolul de conducător a poporului a fost preluat permanent de conducerea religioasă. Marele Preot, având o funcţie ereditară, conducea statul cu legitimitatea dată prin descendenta din David. Dările se adunau la templu iar marele preot plătea tributul cuceritorilor care nu se amestecau in treburile lor interne, doar stabilea obligatiile.
După ce Irod cel Mare a ucis conducerea legitima a templului sau i-a făcut să fugă, majoritatea în Egipt, a pus un Mare Preot la templu cu descendenţă nelegitimă, iar pe sine s-a declarat rege, cei înlăturaţi precum si toată populatia incitată de nedretate s-a revoltat.. Aceasta cu atât mai mult cu cât s-a impus folosind sprijunul unei armate străine.
Cu descendenţa sa din regele David, Iisus putea avea pretenţii, iar ca învăţător al numerosilor ucenici era periculos pentru stăpânire.
Nu învăţărurile despre o nouă religie erau motiv de prigoana dar prin aceasta s-au alimentat neînţelegerile.
Cam asta am înţeles că a fost motivul pentru care a fost executat Iisus dar si Iacob, fratele lui Iisus.
După mine Iacob a fost un răzvrătit politic, dar Iisus in numele lui Mesia, care în tradiţia evreească trebuia să elibereze poporul evreu, şi-a asumat rolul de izbăvitor prin împăciuire. Mulţi l-au înţeles şi l-au urmat. S-ar părea că asta nu era acceptat de fraţii lui. El avea doi fraţi, Iacob si Iuda… Nu spun că Iuda trădătorul era acel Iuda, fratele lui. Dar Iacob, dupa răstignirea şi învierea lui Iisus, este sigur că a preluat conducerea evreilor care aderaseră la învăţătura lui Iisus, cei care au devenit răzvrătiţi şi apoi au fost alungaţi din Ierusalim.
După alungarea răzvrătiţilor n-a mai rămas nici rege nici Mare Preot, toţi nelegitimi în Ierusalim.
In acele timpuri, până la dărmarea templului din anul 70, evreii se baricadau în biserici si îşi apărau independenţa preferând să se omoare între ei dar să nu se predea.
După aceea, a rămas doar învăţătura lui Iisus, care şi ea, cu timpul s-a orientat pe ale direcţii decăt evreeşti. A fost îmbrăţişata diferit de greci, mari adversari ai romanilor cât şi de romani până la urmă.
Israeliţii care nu suportaseră nedreptatea lui Irod si desconsiderarea romanilor din acele biserici ale lui Petru si Iacob au adoptat o credinţă care s-a deosebit de creştinismul celorlalti…
Crestinismul grec si roman a fost însă influenţat decisiv de Pavel, adevăratul teoretician al creştinismului. Cel care a deturnat spiritul de răzvrătire înspre direcţia pe care o dorise Iisus.
Dar timpurile erau prea incurcate politic iar luptele prea aprinse de orgolii ca să fie ceva simplu de deslusit. Si luptele continua si dupa 2000 de ani fel de neînţeles pentru mine.
Acum din acest amalgam de ganduri… să-l identific pe Iisus cel adevărat, „mesia” cum se numea el pe el insuşi !
In episodul următor !

Anunțuri
Posted in: Uncategorized