Epilog

Posted on Ianuarie 29, 2014 de

4


când purecii au atacat motanul, motanul s-a gândit o vreme…să fie purecii într-adevăr răi și agresivi sau e doar o simplă impresie? Că doar purecii erau mult mai numeroși (și erau cu toții de altă părere) iar motanul era singur. Fiind un motan optimist s-a gândit că într-o zi purecii vor înțelege că-i fac rău și își vor schimba obiceiurile și se vor hrăni cu altceva. Și-a zis deci ca mai așteaptă o vreme înainte de a-și avertiza stăpânii. …cine știe poate optimismul lui se va materializa.

Încurajati de pasivitatea motanului purecii deveniseră tot mai siguri pe ei. s-au întrunit într-un consiliu și au hotărât că motanul e prea puțin pentru ei, că e sub demnitatea lor să locuiască pe un motan și au votat în unanimitate că stăpânul motanului ar fi mai pe gustul lor. N-au mai stat pe gânduri, că erau prea siguri pe ei și pe valoarea lor și s-au mutat cu toții.

Ghinionul lor a fost că stăpânul motanului, om trecut prin viață, știa din experiența acumulată că există tratamente simple, eficiente și rapide împotriva purecilor. Și n-a stat pe gânduri. Purecii n-au apucat nici măcar să fie indignați că stăpânul și-a permis să folosească astfel de metode împotriva lor….

Când Dumnezeu a decis să ne dea o șansă noi am considerat că ni se cuvine să fim tratați cu toleranță. Am considerat că fiind copii ai lui Dumnezeu am avea dreptul să facem orice ne-ar face plăcere. Că Dumnezeu ne iubește și că va suporta rătăcirile noastre la nesfârșit. Dar va veni o vreme în care timpul de har se va sfârși și atunci fiecare dintre noi vom fi exact acolo unde ne e locul și vom fi vindecați pentru totdeauna de părerea orgolioasă pe care o avem despre noi. Unii vor culege răsplățile iar alții vor fi acolo unde e plânsul și scrâșnirea dinților. Pentru veșnicie.

un film în exact aceeași idee: Dogville cu Nikole Kidman

 

Anunțuri
Posted in: diverse