Dileme (2)

Posted on Februarie 16, 2014 de

14


Dileme faza 1- aici

Pentru cei născuți în familii creștine lucrurile sunt mai simple, chiar dacă nu garantate. Mai simple pentru că Dumnezeu îi binecuvântează pe cei care cred în El până la a mia generație și negarantate pentru că Dumnezeu nu se va opune niciodată liberului nostru arbitru. Nu putem pierde mântuirea dar o putem abandona.

pentru cei născuți în familii necreștine lucrurile sunt mai complicate dar nu imposibile. Complicate pentru că Dumnezeu pedepsește păcatul părinților în copii până la a treia sau a patra generație, și nu imposibile pentru că nimic nu ne poate despărți de dragostea lui Dumnezeu.

Și totuși oameni din ambele categorii îl intâlnesc pe Dumenzeu în timp ce alții, tot din ambele categorii, nu-l întâlnesc niciodata. Mă nedumerea această constatare cu ceva timp în urmă. Mă nedumerește și acum.

Să aibă suferința un cuvânt hotărâtor de spus? Totuși realitatea ne arată că în timp ce pe unii suferința îi ridică pe alții îi coboară. Aceeași suferința ne poate transforma într-o perlă de mare preț la fel cum ne poate transforma în ceva inutil. Într-un chist.  Un fir de nisip poate produce în interiorul unei scoici, din motive necunoscute de noi, fie o perlă fie un chist.

Și m-am intors din nou la liberul arbitru, chiar daca acum cred că într-o anumită măsură liberul arbitru coexistă cu predestinarea. Să fie oare liberul arbitru cel care, într-un final va face diferența între viață și moarte? Și am analizat din nou “traseul” meu, că tot îmi era la îndemână.

Probabil că totul a început atunci când, în urmă cu mulți ani, am decis că voi fi o persoană care va face doar ceea ce e bine. Și am făcut-o așa cum m-am priceput atunci. Am decis ca nu voi urmări interesul meu în detrimentul celor din jur, și asta am făcut. Așa cum m-am priceput atunci. Am decis că-i voi iubi pe cei din jur și asta am făcut. Atât cât m-am priceput atunci. Se pare că a fost suficient deși acum această “bunătate” mă face acum să zâmbesc. Pentru că în lumina noilor standarde e cu totul diferită de ceea ce credeam eu atunci.

Când alegem să facem faptă bună fără nicio motivație și în ciuda opozițiilor ar fi ca și cum am afirma că există Dumnezeu? am atrage astfel binecuvântările Lui? Ne-am putea îndepărta astfel de orbirea spirituală în care sunt închiși toți cei care au găsit plăcere în nelegiuire?

“Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună, pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi.” (2 Tesaloniceni 2:11-12)

Și mulțumesc pentru faptul că în viața noastră nu conteză felul în care începem. Contează doar felul în care terminăn.

*

Dileme faza 2
Dileme faza 3 (va urma)
Dileme – răspunsul final (va urma)
Anunțuri
Posted in: conversații