Dileme – final

Posted on Februarie 18, 2014 de

13


(ne)Înțeles

Dileme, alte dileme și iarăși dileme. Între timp găsisem răspunsul la unele întrebări*, dar nu și la vechea mea întrebare: de ce eu și nu alții? (care poate ar fi meritat mai mult decât mine…) De ce Dumnezeu a ales să mi se reveleze mie și încă într-un moment în care nici nu-L căutam…

Verseteul următor a fost prima pistă.Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.”

Discuțiile cu Cherie mi-au adus aminte că ”împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină”. Și mi-am dat seama că omul care vrea să  găsească comoara trebuie mai întâi să caute. Să muncească, să depună efortul de a renunța la toate prejudecățile și la tot confortul oferit de păcatele sale. Să fie dispus să vândă tot ceea ce are pentru că doar așa va strânge suficienți bani pentru a putea cumpăra țarina unde e ascunsă comoara.

Și m-am întrebat în continuare… dar eu nu credeam că acea comoară există… cum puteam eu să caut ceea ce pentru mine era inexistent? și am realizat cu surprindere că a-L găsi pe Dumnezeu e la îndemâna tuturor celor care caută înțelepciune și pricepere. A celor care caută cu sinceritate și din toată inima să facă doar ceea ce e drept. A celor ce iubesc mai mult lumina decât întunericul.

“dacă vei cere înţelepciune şi dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca argintul şi vei umbla după ea ca după o comoară, atunci vei înţelege frica de Domnul şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.” (Proverbe 2:1-5)

* adică la întrebarea: ce înseamnă în mod concret a-ți cinsti părinții

Dileme 1

Dileme 2

Dileme 3

Anunțuri
Posted in: conversații