alte dileme

Posted on Martie 5, 2014 de

35


cu ceva timp în urmă mă întrebam care anume e necunoscuta în ecuația Creator-creație și ce anume determină întâlnirea (sau neîntâlnirea) urmată de relația (sau ne-relația) între Creator și cel creat. Și parcă pentru a-mi reaminti că în viața de credință a sta pe loc înseamnă a regresa, următoarea dilemă, de data aceasta agresivă și traumatizantă, și-a plasat semnul de întrebare exact la înălțimea ochilor mei astfel încât nu numai să nu pot rata întâlnirea ci să nu pot nici măcar să pretind că nu am zărit-o.

Mă refer la momentul în care descoperim că acțiunile lui Dumnezeu sunt uneori derutante. Că există momente teribile de neînțelegere și deziluzie. Momente în care ne simțim trădați și abandonați. Momente în care nu mai înțelegem nimic, momente în care toată imaginile pe care ni le-am făcut despre Dumnezeu se năruie rând pe rând. Momente în care suntem la pământ, K.O.

Moment în care suntem aduși inevitabil în fața unei alegeri: să ne apropiem mai mult de Dumnezeu sau… să ne îndepărtăm cât mai mult posibil.

Există oare în viața de credință a fiecărei persoane un astfel de moment crucial? Abia după ce am trecut „testul” acestei încercări putem intra în Țara Promisă? căci nicio biruință nu se poate obține dacă nu există o luptă…

„Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.” (Apocalipsa 2:7)

Anunțuri
Posted in: conversații