Despre „Jean Calvin si reforma tarzie”

Posted on Martie 16, 2014 de

0


Citesc o carte despre Calvin si aceastea ar fi concluziile mele in timp ce citesc cartea.
Religia a avut de-a lungul timpului rolul de a stabili un cod moral pentru oameni înainte ca aceştia să se organizeze în societăţi guvernate de legi sociale..
Dacă etica se ocupă de standardele comportamentului uman ca urmare a legilor societăţii umane, morala se referă la aceleaşi standarde, dar parcă mai îndreptată către legile divinităţii la care te raportezi. Parcă etica unui musulman este la fel ca etica unui creştin dar morala poate diferi.
Analizând protestantismul care a înflorit în societatea occidentală catolică după anul 1500, părerea mea este că aceştia au convenit la un cod moral evoluat, adaptat la etica socială nou apărută.
Calvin este contemporan cu Luther dar din câte scrie în carte nu s-au întâlnit şi dacă Luther este socotit întemeietorul protestantismului, Calvin este cel care l-a implementat desi înţeleg că sunt oarecare diferenţe între ce credea fiecare.
Protestantismul azi nu este uniform. El îmbracă mai multe forme. Calvin a implementat un mod de organizare a cultului, diferit de cel catolic. Acesta este marele lui merit deşi la drept vorbind nu a făcut asta singur ci împreună cu mulţi despre care lumea nu prea vorbeşte. Ei au reuşit acastă distanţare de trunchiul catolic, de papă, ceea ce i-a conferit protestantismului şi libertatea de a stabili un cod moral mai adaptat evoluţiei societăţii umane.
Înainte de a mai face divagaţii pe tema asta sa copiez cum descrie Calvin înşuşi trecerea lui la protestantism.
La început eram atât de orbeşte devotat învăţăturilor papalităţii (şi mult mai neînduplecat decât ar fi fost normal pentru cineva de vârsta mea) încât era foarte greu să fiu smuls dintr-un asemenea abis. Apoi Dumnezeu convertindu-mă fără veste, mi-a schimbat şi mi-a îndemnat inima să fie mai îngăduitoare. Primind adevărata împărtăşanie m-am lăsat în voia lui Dumnezeu ; nu am renunţat la celelalte preocupări ale mele, dar le-am urmat fără nici o tragere de inimă….
…..
Cu cât mă analizam mai atent, cu atât mai clare deveneau imboldurile conştiinţei mele care mă îndemna pe această cale, încât mi-am dat seama că singura mea scăpare este să mă las ademenit şi să uit trecutul…
Apoi s-a născut totuşi o altă formă de doctrină care nu însemna renunţarea la ideea de a fi creştin, ci întoarcerea la izvoarele creştinismului pentru a-i restitui adevărata puritate, curăţindu-l de toate devierile doctrinare. Tulburat de acest nou concept, la început nu i-am dat ascultaare cu prea mare tragere de inimă ba chiar, trebuie să mărturisesc m-am împotrivit din răsputeri. Este firesc să fii stăruitor şi îndârjit în a urma calea ce ţi-a fost destinată şi mi-a fost foarte greu să accept să mărturisesc că de fapt am fost neştiutor şi am greşit toată viaţa…..

Deocamdata ma opres aici dar voi continua sa mai scriu despre Calvin …. Chiar daca pentru altii nu este interesant subiectul si nu citesc ce scriu….

Anunțuri
Posted in: diverse