Pilda ispravnicului necredincios (2)

Posted on Iulie 6, 2014 de

30


continui discuția începuta de Cherie, adaugând ceea ce am înțeles eu, cu mențiunea că înțelegerea mea e incompletă.

Pentru că mi se pare o pildă greu de înțeles prin ea însăși am căutat mai întâi să stabilesc contextul. Cu siguranță nu e întâmplător faptul că apare doar în una dintre evanghelii și nici faptul că urmează imediat după pilda Fiului risipitor. Privit din acest unghi aș zice că e vorba despre pocăință.

Pilda fiului risipitor ne vorbește despre pocăința după voia lui Dumnezeu care duce la mântuire iar pilda ispravnicului necredincios ne vorbește despre pocăința-remușcare (întristarea lumii) care duce la moarte.

„În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire şi de care cineva nu se căieşte niciodată; pe când întristarea lumii aduce moartea.” (2 Corinteni 7:10)

1 Corinteni 4:1-2 ne spune cum și ce trebuie sa fie un ispravnic. Ispravnicul trebuie să fie găsit credincios în lucrul încredințat lui.

„Iată cum trebuie să fim priviţi noi: ca nişte slujitori ai lui Hristos şi ca nişte ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu. Încolo, ce se cere de la ispravnici este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui.”

În pilda de față ispravnicul e necredincios, adică nu face ceea ce ar fi trebuit să facă. Stăpânul îl pune față în față cu situația.

(de obicei atunci când greșim, chiar dacă greșeala noastră e evidentă Dumnezeu ne întreabă ce am făcut ca și cum nu ar ști dacă am greșit sau nu. „Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?” Întrebarea e însă începutul răscumpărării, căci de răspunsul nostru atârnă iertarea sau neiertarea. Ne recunoaștem vina și ne pocăim (după voia Domnului) sau punem vina pe alții, pe circumstanțe și ne găsim scuze (întristarea lumii)  „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.” Femeia a răspuns: „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom.” De remarcat ca atitudinea fiului risipitor este cu totul alta: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta” (Luca 15:18)

Să revin la parabola ispravnicului necredincios și la interpretarea mea.

ispravnicul a fost găsit necredincios și ca urmare stăpânul a decis să-i ia ispravnicia. Care e atitudinea ispravnicului, dacă nu „întristarea lumii”? Ispravnicul decide să rezolve situația făcând apel la inteligența sa. Găsește o soluție necinstită dar care îl scoate din impas. Stăpânul va lăuda inițiativa acestuia, ceea ce înseamnă că stăpânul nu este Dumnezeu, căci Dumnezeu nu va lăuda niciodată o faptă necredincioasă. Ispravnicul a lucrat cu înțelepciunea lumii, înțelepciune care e în contradicție cu înțelepciunea fiilor luminii.

Isus zice:faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca atunci când veţi muri, să vă primească în corturile veşnice.” Dar, vrem noi ca după moarte să fim primiți în corturile veșnice ale celor nedrepti? Căci biblia spune că locul lor nu este nicidecum alături de Dumnezeu. 

Deci, dacă lucrăm ca ispravnicul necredincios, după moarte o vom sfârși prost. Scopul nostru nu e să ajungem în corturile veșnice ale oamenilor ci în casa Tatălui nostru, acolo unde este Isus.

„În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.” (Ioan 14:2-3)

(Isus se va întoarce și ne va lua cu El dacă vom fi găsiți ispravnicvi credincioși – 1 Corinteni 4:1-2)

Stăpânul a lăudat pe ispravnicul necredincios pentru că „fiii veacului acestuia, față de semenii lor, sunt mai înțelepți decât fiii luminii”. Dar e o înțelepciune în felul lumii, căci noi, ca ucenici ai lui Hristos, nu avem nicidecum înțelepciunea lumii.

„De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.” (1 Corinteni:1-26-27)

Dacă ispravnicul ar fi fost găsit credincios în lucrurile nedrepte ar fi avut șansa de a-și câștiga viața căci asta ar fi dovedit că Legea e înscrisă în inima lui, iar asta ar fi putut fi începutul căutării lui Dumnezeu. Dar, nefiind cinstit în lucrurile mărunte (care nu țin de împărăția lui Dumnezeu ci de viața de zi cu zi) si-a închis posibilitatea de a fi cinstit în lucrurile mai mari (adică adevăratele bogății nu-i vor putea fi încredințate)

Ca să fim fii ai luminii trebuie să ne străduim ca faptele noastre să fie impecabileVoi fiţi, dar, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit” (Matei 5:48) căci Dumnezeu nu va accepta niciodată alte standarde și niciun amestec între bine și rău. Ce e alb impecabil e alb si ce e gri sau alb murdar e negru.

completări după discuții:

– când stăpânul îl acuză pe ispravnic acesta nu încearcă să se dezvinovățească, ceea ce ar putea înseamna că judecata stăpânului e dreaptă, deci recunoaste implicit că s-a făcut vinovat de risipirea averii. Acest lucru înseamnă și că cei care l-au pârât aveau dreptate. (Satana este cel care ne pârăste în fața lui Dumnezeu și are dreptate căci suntem cu toții vinovați. Totuși, prin credința în Isus, noi suntem socotiți neprihăniți ca și cum n-am fi păcătuit niciodată)

– după ce stăpânul a studiat registrele falsificate și-a schimbat părerea și a considerat munca ispravnicului ca fiind înțeleaptă. (înainte credeam că l-a considerat înțelept pentru că falsificase registrele dar acum am tendința să cred că a considerat felul în care-si făcuse datoria ca fiind înțelept, adică nu a acordat nimănui un credit mai mare decât ar fi putut restitui – ceea ce era evident din registrele falsificate căci datoriile fiecăruia erau reduse)

Căci fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii. ar putea fi interpretat în felul următor:

Căci fiii veacului acestuia sunt mai înțelepți față de semenii lor (deci nu față de Dumnezeu) decât fiii luminii (care sunt înțelepți față de Dumnezeu și nu față de oameni)

Anunțuri