Un aluat maleabil/nemaleabil sau despre predestinare/liber arbitru

Posted on August 18, 2014 de

14


„Astfel, El are milă de cine vrea, şi împietreşte pe cine vrea. Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai bagă vină? Căci cine poate sta împotriva voii Lui?”  Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut aşa”? Nu este olarul stăpân pe lutul lui, ca din aceeaşi frământătură de lut să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste, şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară? (Romani 9- 18-21)

El este Olarul iar noi suntem lutul. La prima vedere s-ar părea că Olarul face ce vrea cu lutul Lui. Căci doar El are puterea de a decide întrebuințarea lutului care se găseste în mâinile Sale. S-ar părea că, după principii numai de El știute, o bucată de lut va deveni un vas cu o întrebuințare de cinste în timp ce o altă bucată de lut va deveni un vas pentru o întrebuințare de ocară.

Și iată-ne pierduți în labirintul predestinării. Ce influență am putea avea noi, doar o bucată de lut fiind, dacă Olarul a decis să facă din noi niște vase ale mâniei? Cu siguranță nu e vina noastră. Noi putem face decât ceea ce am fost predestinați să facem. Olarul e nedrept și El însuși o afirmă: „Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.”

… și totuși Olarul spune că în El nu există nedreptate. Și El spune adevărul întotdeauna.

Olarul are milă de toți. Căci fără această milă am fi cu toții doar vase ale mâniei. Și totuși, ce anume ar putea face diferența între un aluat din care va face un vas pentru o întrebuințare de cinste și un aluat din care va face un vas cu o întrebuințare de ocară?

Și mi-am dat seama că Olarul își cunoaște foarte bine meseria. Cunoaște la perfecțiune toate tipurile de lut (în fața Lui gândurile cele mai ascunse ale inimii noastre sunt în lumină) și va alege un aluat maleabil pentru un vas cu o întrebuințare de cinste și un aluat nemaleabil pentru un vas pentru o întrebuințare de ocară. Un lut smerit, care se lasă învățat și transformat, și un lut orgolios, nemaleabil, care crede că nu are nevoie să fie transformat. 

În această dispută predestinare/liber arbitru mi-am dat seama că tot ce putem alege este să influențăm aluatul din care suntem făcuți. Atât. De aici încolo Olarul va face totul. Misiunea noastră capitală, de viață și de moarte e încheiată.

Cum l-am putea convinge pe Olar să facă din noi un vas cu o întrebuințare de cinste? Doar schimbându-ne și devenind un aluat maleabil în Mâinile Lui. Căutând înțelepciunea. Renunțând la ipocrizie (aluatul fariseilor) sau orgoliu și acceptând cu recunoștință toate încercările* prin care credința noastră va fi pusă  la încercare. Ca să putem deveni curați. Ca să putem deveni vase de cinste.

*”Dar treimea aceasta din urmă o voi pune în foc şi o voi curăţa cum se curăţă argintul, o voi lămuri cum se lămureşte aurul. Ei vor chema Numele Meu, şi îi voi asculta; Eu voi zice: „Acesta este poporul Meu!” Şi ei vor zice: „Domnul este Dumnezeul meu!” (Zaharia 13:9)

„Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, având pecetea aceasta: „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui”; şi: „Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!”  Într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de pământ. Unele sunt pentru o întrebuinţare de cinste, iar altele pentru o întrebuinţare de ocară. Deci, dacă cineva se curăţă de acestea, va fi un vas de cinste, sfinţit, folositor stăpânului său, destoinic pentru orice lucrare bună.  Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată. Fereşte-te de întrebările nebune şi nefolositoare, căci ştii că dau naştere la certuri.  Şi robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare, să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului;  şi, venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia.” (2 Timotei 19-26)

 

Anunțuri
Posted in: conversații