Iov – concluziile mele (1)

Posted on Iunie 27, 2016 de

7


Iov, un om neprihănit, care a respectat toată viața legile lui Dumnezeu, ajunge să treacă prin niște suferințe inimaginabile. Atât el cât și prietenii lui încearcă să răspundă la întrebarea DE CE?

(sigur nu ne vom opri să înțelegem perspectiva soției sale, căci e cea mai ușor de înțeles. Voi urmări felul în care Iov traversează aceste nenorociri, felul în care acestea îi transformă perspectiva asupra vieții și asupra lui Dumnezeu)

(o altă paranteză. De remarcat o anumită gradație a suferințelor sale: bogățiile, familia și sănătatea. Putem observa chiar și felul cum lucrează cel rău: prin oameni („s-au aruncat nişte sabeeni asupra lor, i-au luat şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul sabiei”), prin circumstanțe, prin elemente ale naturii („un vânt mare de dincolo de pustie?) etc. Realizăm că nu există coincidențe și că totul este sub controlul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu se folosește de Satan pentru a-și realiza planurile. Dar, care sunt planurile lui Dumnezeu în ceea ce-l privește pe Iov? Cunoscându-l pe Dumnezeu nu putem spune decât câ sunt „gânduri de pace, şi nu de nenorocire”  dar acest lucru îl vom descoperi doar mai târziu. Deocamdată situația pare de neînțeles, cel puțin din ochii celor care suferă.

Iov știe că nu are ce să-și reproșeze. În prima etapă încearcă să se țină tare, zicând: „Domnul a dat, Domnul a luat, binecuvântat fie numele Domnului”, pentru ca după ce suferința continuă și sănătatea îi va fi atacată să cadă într-o depresie cumplită ajungând să blesteme ziua în care s-a născut.

Prietenii săi, după ce au rămas perplexi timp de 7 zile în care n-au scos niciun cuvânt, îndrăznesc să-și dea cu părerea, dar tot ce sunt capabili să spună este doar un fel de bla bla religios. Nimic nou, nimic neadevărat dar nimic care sa se potrivească în cazul lui Iov, căruia după toate tragediile îi lipsea exact acest discurs care nu zicea nimic.

Pentru că cazul lui Iov punea teologia prietenilor săi în pericol (neprihănitul nu piere etc) pentru ei singura explicație care nu ar demola din temelii lumea ar fi că Iov a greșit undeva. Căci, dacă nu ar fi așa atunci ar însemna că Dumnezeu nu este Cel ce zice că este și toată lumea s-ar prăbuși, fiind pe mâna celui rău, iar oamenii ar fi pierduți pentru totdeauna. Prietenii săi aveau nevoie de o certitudine, de e o explicație care să-i vindece de teama de necunoscut. Iar singura explicație care îndeplinea aceste constrângeri era aceea ca Iov ar fi greșit.

Căutând să-și păstreze lumea lor pe temeliile știute au făcut-o pe seama lui Iov. Au uitat că acesta avea nevoie de empatie și nu de teologie, dar cum ei erau depășiti de situație și cum situația lui Iov le dădea fiori pe șira spinări… au ales singura explicație care li se părea valabilă. Cum ar putea ei continua să trăiască într-o lume în care reguila de bază nu ar mai fi aceea ca binele învinge? pe ce temelii stabile ar fi ridicată această lume? Care ar fi stânca pe care s-ar mai putea ei bizui?”

Totuși Iov nu se lasă prins în acest joc al ascunderii capului în nisip și preferă adevărul chiar dacă adevărul îi va zgudui credința de o viață. Iov merge până la capăt și cauta explicații. Vrea adevărul – poate și pentru faptul că Dumnezeu l-a adus în situația în care nu mai avea nimic de pierdut. (probabil că doar atunci suntem capabili să înfruntăm adevărul gol goluț fără niciun artificiu)

Iov spune deci lucrurilor pe nume:

„Eu zic lui Dumnezeu: „Nu mă osândi! Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine! Îţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mâinilor Tale, în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?  Oare ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om? Zilele Tale sunt ca zilele omului şi anii Tăi ca anii lui, ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu,  când ştii bine că nu sunt vinovat şi că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta? (Iov capitolul 10)

 

Anunțuri
Posted in: conversații