Pâinea noastră cea de toate zilele

Posted on Iulie 14, 2016 de

9


Azi am aruncat la gunoi un rest de felie de pâine, cam 3 cm x 4 cm şi aşa cum se întâmplă de obicei am avut  o strangere de inimă…

De  când eram copil am avut mereu neobişnuitul obicei de a nu arunca pâinea. Am aruncat la gunoi multă  mâncare făra să îmi fac procese de conştiinţă da nu şi pâinea… Dacă îmi rămânea o îmbucătură de pâine şi nu o puteam da altuia să o mânânce cautam să o dau la animale, la păsări, să o las să se usuce, să o arunc în gradină  pe pământ curat…dar să nu o arunc la gunoi..

Poate mai aruncam şi pâine uneori, ca acum, dar totdeauna cu un sentiment de vinovăţie… Si asta din cauza rugăciunii pe care o spun de când sunt copil….

Tatăl nostru…. “ şi dă-ne nouă pâinea noastră cea de toate zilele…”

Nu ştiu dece mi s-a întipărit în minte acest detaliu…. că am cerut pâine şi mi s-a dat,  ceea ce mă obligă să am un  respect deosebit pentru pâine……

Mereu am realizat ca este o figură de stil, că “pâinea cea de toate zilele” înseamnă de fapt altceva, că este vorba de mai mult, de tot ce primim în viată, dar pâinea fizică, termenul exact din rugăciune mă inhibă. Pâinea în conştiinţa mea nu trebuie aruncată, este sfântă…

Si asta pentrucă aşa spun eu de când mă ştiu în rugăciune….

 “PÂINEA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE”….. O mai simţi cineva ce simt eu ?

Anunțuri
Posted in: Uncategorized