Despre vârstă

Posted on August 27, 2016 de

21


Că tot zicea Cherie că sunt obsedată de vârstă – adică de faptul că îmbătrânesc (aș zice că n-are dreptate, dar fiind un subiect fără importanță  o să-i dau dreptate ca să nu zică că le țin doar pe ale mele 🙂 )

În gradina Edenului Dumnezeu a introdus moartea. Și m-am tot întrebat de ce. De ce durata vieții noastre a fost subiectul unui decret divin și a fost stabilită la maximum 120 de ani?

și am încercat să răspund la întrebare folosind metoda reducerii la absurd. Cum am deveni noi, ca ființe umane dacă am trăi la nesfârșit? ce s-ar fi întâmplat daca Hitler sau Ceaușescu ar fi trăit la nesfîrșit? cum ar fi fost ei acum? de o sută de ori mai răi? dar cum ar fi fost peste o mie de ani? de o mie de ori mai răi? dar peste o eternitate?

Răul din noi ar crește încet dar sigur? am deveni cu toții încet dar sigur niște monștri?

Dacă răul din noi pare să se accentueze odată cu vârsta impresia mea e că binele nu poate urma aceeași traiectorie decât dacă suntem născuți din nou. Doar dacă suntem conduși de Duhul lui Dumnezeu. Doar daca-I auzim vocea și doar dacă ne lăsăm ghidați de El. Dar dacă nu suntem? Plăcerea de a bea din când în când un pahar de vin ar deveni cu trecerea anilor alcoolism? Dorința de a avea casa curată ar deveni o manie și o sâcâială? Faptul de a vrea binele celorlalți ar deveni doar critică și nemulțumire? Dorința de socializare ar deveni pur egoism sau motiv de laudă și comparație? sau pur și simplu ocazie de bârfă?

 

 

Anunțuri
Posted in: conversații