Întrebare: Ce este mântuirea? Care este doctrina creştină a mântuirii?
1-Răspuns: Mântuirea este izbăvirea de primejdie sau suferinţă. A mântui înseamnă a izbăvi sau a ocroti. Cuvântul conţine ideea de victorie, nevătămare sau păzire. Uneori Biblia foloseşte cuvântul mântuit sau mântuire cu referire la izbăvirea fizică şi temporară, cum ar fi izbăvirea lui Pavel din temniţă (Filipeni 1:19).
Nota: mantuirea mea = salvarea mea din temnita cu ajutorul LUI …. si a rugaciunilor voastre …. (suplimentar, salvarea prin rascumparare, ma salvez platind un pret, sau platind altii pentru mine… Si apropo…cum imi rascumpar greselile ? Daca Iisus a platit, inseamna ca ii suntem datori? A zis el ca este pe gratis? In acest caz nu trebuie sa platim facand fapte bune ? Ajutand pe cel in nevoie lui ii platim … 🙂 ) Ce de interpretari…
Bunica mea de exemplu, cand voia sa termin ceva, spunea „mântuie !”, adică „termină !”
2-Dupa blogul lui Florin Ionut:
Eu am senzatia ca multi inteleg gresit ce insemna mantuirea. Si cand se poate mantui omul. Ma refer la teologia ortodoxa, bineinteles.
Astept pareri, in cateva vorbe. Fara linkuri si citate de zeci de pagini, va rog.
3-Raspuns Mihnea Dragomir:
Mântuirea este viziunea beatifică. Uneori numită, metaforic, „a sta la masa Împărăţiei” sau „la ospăţul cel veşnic” ori la „nunta cerească” etc.
4-Comentariul meu
Exista diferente intre mantuirea din VT si NT ?
Am citit in: http://www.godandscience.org/apologetics/faith-ro.html
Ideea conform careia dragostea lui Dumnezeu si mantuirea pot fi castigate prin fapte bune, este larg raspandinta in mare parte din lumea crestina. Totusi, aceasta ideea este in antiteza cu crestinismul. (Cum poate spune cineva asta? Ce secta pagana poate crede asa ceva? Mie mi se pare o erezie asemenea afirmatie)
Aceasta credinta, a salvarii prin fapte, este cel mai vizibila in iudaism.
Conversații despre Credinta si altele... 
Abel ben Adam
octombrie 15, 2016
Ce este mântuirea?
o varianta „new-age”:
*******
„Chiar dacă nu ai realizat până acum, trăieşti cu doi ‘sine’ contradictorii în tine: adevăratul tău sine şi sinele fals creat de minte. Este dificil la început să vezi că este aşa, dar este un prim pas spre împlinire. Sinele fals este format din tot ce este negativ într-o persoană. Natura sa este de a fi invidios, neajutorat, furios, disperat, îngrijorat, critic, instabil, prostesc şi tot ce se opune fericirii. Religiile numesc sinele fals diavol sau păcătoşenie; filozofia îl vede ca natura inferioară; psihologia modernă îl numeşte ego care trăieşte în iluzie. Indiferent de nume, acesta este cauza tuturor tensiunilor interioare, care explodează la exterior în războaie, crime şi alte tragedii sociale.
Omul dominat de sinele său fals nu îşi trăieşte viaţa, el este ghidat prin ea ca o păpuşă de sforile păpuşarului. El este urmărit de dorinţe obsesiva, îndurerat de manii automate, speriat de imagini nerealiste. Când te identifici cu aceste spaime, pentru că în mod eronat consideri sinele fals ca fiind tu însuţi, disperarea ta este profundă. Te agăţi de un inamic nevăzut.
Este cu totul inutil să încerci să schimbi sau să reformezi vechea ta natură. Nu te vei schimba în niciun fel. Nu face acestă mare greşeală! Este imposibil să-ţi poşi schimba sinele fals. Sinele fals face promisiuni pe care nu le poate ţine. Este în natura lui să fie negativ, la fel cum este natura soarelui să fie cald. Sinele fals nu poate fi, şi nu trebuie să fie schimbat, dar poate fi dizolvat şi înlocuit cu Adevăratul Sine.
Aminteşte-ţi că sinele fals este exact aşa cum i se spune: fals – este o creaţie mentală; este inexistent dar, crezând în el, vei acţinoa ca şi cum ar fi real. În realitate, există doar un singur sine, o singură putere. Adevăratul Sine este, aşa cum scrie în Noul Testament, Împărăţia Cerurilor. Este Sinele vostru Înalt, Divinitatea din om.
Îţi poţi imagina ce se va petrece cu tine atunci când îl vei elibera prin conştientizarea existenţei tale? Te vei bucura de fericire, de iubire şi de tot ce este bun şi plăcut. Poţi accepta aceasta ca pe o realitate chiar acum, chiar dacă nu simţi că este aşa. Uită de ceea ce simţi, acceptă faptul acesta. Tot ce ai de făcut este să depăşeşti sinele imaginar pentru a trăi din centrul real al fiinţei tale. Este ca şi cum ai împrăştia ceaţa, permiţându-i mării să-şi dezvăluie măreţia.
Cel mai mare obstacol în calea spre atingerea acestui scop este să presupui în secret că ştii deja răspunsurile la problemele tale. Toţi simţim această periculoasă amăgire. Când faci această presupunere falsă, fără să o conştientizezi, îţi blochezi posibilităţile de a fi fericit. Când te confrunţi cu o situaţie dificilă, fii sincer cu tine însuţi şi acceptă faptul că nu ştii cum s-o depăşeşti. Această acceptare sinceră îţi va permite să descoperi răspunsul.
Dacă ai fi sub influenţa unui hipnotizator, nu ţi-ai da seama de propria ta stare hipnotică. Şi, de altfel, cum ai putea ştii? În timp ce te afli sub hipnoză, nu ai cum să faci comparaţie între hipnoză şi veghe. Atunci când eşti hipnotizat, cunoşti doar această stare, neluând în seamă vreo altă posibilitate. Există însă o modilitate de a rupe vraja.
Aşa cum ţi-am mai spus, omul are un sentiment fals de identitate. El crede că este sinele lui fals, dar greşeşte profund. Toate durerile oamenilor apar din încercarea zadarnică de a dovedi acest fals sentiment al identităţii, de exemplu, printr-oi dorinţă intensă de a fi admirat şi aplaudat. Aceasta este adevărul: sinele fals tânjeşte după faimă şi cere aplauze. Dar omul care nu este acest sine egoist al său – el este ceea ce a fost dintotdeauna: sinele lui adevărat. Dar acesta nu poate fi cunoscut cum ai cunoaşte un eveniment, lucru sau emoţiedeoarece nu poate fi cercetat prin intermediul minţii. Este mai presus de minte.
Ignoranţa, neconştientizarea, incapacitatea de a vedea identitatea noastră autentică ne menţine sub tirania sinelui fals. Atunci când învăţăm să trăim conform adevăratei noastre identităţi, durerile şi nebuniile noastre dispar pentru a fi înlocuite cu pace şi înţelepciune. Pierderea sinelui fals este ca atunci când renunţi la un prieten fals. Imaginează-ţi că eşti prieten cu cineva pe care îl cunoşti foarte bine, dar care nu îţi face decât probleme şi nu-ţi creează decât necazuri. Te hotărăşti să-l îndepărtezi din viaţa ta, aşa că începi să te agiţi. La început te simţi anxios şi disperat pentru că crezi că el este tot ceea ce ai. Dar, apoi, se petrece ceva interesant. După ce falsul tău prieten a plecat, remarci o altă figură într-o altă direcţie. La fel cum falsul prieten se îndepărtează, în aceeaşi măsură altul nou se apropie. În final, îl recunoşti drept un prieten nou şi de încredere, adevăratul sine.
Singura întrebare este: cum te poţi elibera de puterea falsă a vechii naturi?
Pentru a deveni liber, pentru a fi eliberat din sclavie, trebuie să depui eforturi chiar când devii şi numai puţin conştient de situaţia ta. Nu există nimic altceva care să-ţi aducă adevărata libertate şi fericire, nici în interior, nici în exterior, atâta timp cât rămâi dominat la interior. Pentru a deveni liber, trebuie să-ţi căştigi libertatea interioară.
Primul motiv pentru robia interioară este ignorsanţa în general dar, mai presus de toate, ignoranţa faţă de tine însuţi. Fără cunoaştere de sine, fără să te înţelegi, nu poţi fi liber, nu te poţi conduce singur şi vei rămâne mereu un sclav, o jucărie la cheremul influenţelor care acţionează asupra ta. Cunoaşte-te pe tine însuţi şi natura ta reală şi vei fi liber!
Cu excepţia cuvântului ‘dragoste’, mă îndoiesc că există un alt cuvânt mai folosit şi mai puţin înţeles ca ‘libertate’. Spiritualiceşte vorbind, nu există nimic de genul libertate financiară, politică sau geografică. Poţi să fi un milionar care trăieşte într-io ţară liberă, ai casa ta într-o zonă rurală liniştită şi totuşi să fii înrobit de propria negativitate. Există doar o singură libertate: libertatea de sine. Orice altceva este o mascaradă. Trebuie făcut ceva esenţial. Nu este suficient să vorbim despre acest lucru.”
*******
http://www.editura-atman.ro/index.php/books/eliberarea-de-jocurile-mintii-ghid-practic-pentru-iluminare
Pag. 34-37
(p.s. stergeti va rog raspunsul publicat mai sus pentru ca contine niste greseli; in trei locuri textul intre ghilimele < > a disparut. acest raspuns este corectat cu ghilimele ‘ ,,, ‘
mihaela
octombrie 16, 2016
nu credeam c-o sa citesc vreodata varianta new age a lui yetzer ha-tov si yetzer ha-ra 🙂 🙂 🙂
de ce fugi de biblie?
ps. am sters raspunsul de mai sus precum ai spus.
cherie
octombrie 16, 2016
Inteleg ce spui si iti dau dreptate.Mi-am dat seama ca asa este cum spui de mai multa vreme, singura ca multi altii probabil… dar sa stii ca eliberarea totala pentru mine, chiar daca partial aceasta „revelatie” mi-a fost de mare ajutor……. este foarte dificila.
A fost de ajuns o adevarata nenorocire ca lucrurile sa se complice. Inca nu am citit toata cartea aceea de 33 pagini pe care ai recomandat-o. Dupa ce o sa citesc … am sa scriu mai mult.
Abel ben Adam
octombrie 16, 2016
Cartea lui Marius Mihai Lungu are 234 pagini. Nici eu nu am citit-o inca toata…
Am scris asa pe scurt 😀 despre ce ar putea fi mantuirea, dar nu si despre cum o putem obtine. Asta intr-adevar ca este foarte dificil, şi o misiune de o viaţă întreagă.
Eu nu cred în mântuirea care „pica din cer” (ca o pară mălăiaţă), dacă doar „crezi în Isus”… Mântuirea, pentru mine nu este a ajunge „plăcut în ochii lui Dumnezeu”, a scăpa de pdeapsa capitală în „iadul veşnic” sau a evada (undeva în cer, după moarte, sau – cum susţin unii – într-o „Răpire”) din lumea aceasta.
Pentru mine, „mântuirea” înseamnă dezvoltare, creştere, maturizare, evoluţie pe toate planurile, nu delăsare, stagnare, aşteptare deşartă a vreunui „eveniment”…
Eu cred într-un parteneriat, omul trebuie să lucreze, cot la cot cu Dumnezeu, pentru a „se mântui”….
cherie
octombrie 17, 2016
Eu nu am reusesc sa deschid cartea decat pana la 33 si nici atat nu am citit, cred ca nu m-am, descurcat …
Abel ben Adam
octombrie 17, 2016
Eee, pai nu se poate asa 🙂
Acolo e doar o mostra de citit, am pus linkul ca sa se vada titlul cartii, autorul si editura. Eu am primit cartea cadou de la sora mea draga 🙂
Daca stai in Romania poti sa iti cumperi cartea din librarii, daca nu… incerc eu sa o scanez 🙂
Abel ben Adam
octombrie 16, 2016
Ce este mântuirea?
o varianta „old-age”:
*********************
„Ştim că începutul oricărei litere [a alfabetului ebraic, n.tr.] este Yud, acel vârf despre care se spune că este legătura cu Nimicul. Nimicul, după cum ştiţi, nu este ‘nimic’. Nimicul este foarte plin şi reprezintă legătura cu ‘Nimicul’, cu Nevăzutul. Acest Nevăzut este atât de mare şi atât de mult populat, deoarece este nevăzut şi permite oricui, totul, în acelaşi loc şi în acelaşi timp. Nimicul cuprinde şi absolutul oricărui lucru. Noi nu trebuie să ne imaginăm Nimicul ca pe un vid. El este astfel doar dacă noi absolutizăm această Realitate, atunci Nimicul este într-adevăr vid, atunci ‘Nimicul’ este într-adevăr un fenomen care insuflă spaimă şi stârneşte panică. Însă, atunci când noi reuşim să punem în relaţie această realitate cu Esenţa, cu Originea, ştim deja de la sine că ceea ce noi numim ‘Nimic’, şi ceea ce este spaţiul gol între noi, ceea ce într-o oarecare măsură este vid, este de asemenea populat cu tot ceea ce există în noi, şi că noi suntem în acest fel pretutindeni în acelaşi timp.
Dar, când părăsim Nimicul, ajungem în Exil [Robie], şi aceasta este lumea Formei. „Tsar” şi „Gal” – „Galuth”, lumea Formelor. Ea începe să ocupe spaţiul şi refulează Cealaltă [lume].”
______________________________________________________________________________
Friedrich Weinreb – „Der Weg durch den Tempel” („Calea prin Templu”), Pag. 131
*********************
„Cuvântul ‘Mântuitor’ [‘Răscumpărător’] – ‘GOEL’ indică că ‘UNU’ [litera întâia] ajunge în lumea Formei, în materie. ‘GOEL’ se scrie Gimel-Aleph-Lamed, sau 3-1-30. Iar cuvântul pentru un corp neînsufleţit, ceva ce trăieşte fără suflet este ‘GOLEM’, se scrie Gimel-Lamed-Mem sau 3-30-40. Rădăcina ‘GaL’, adică 3-30 indică această viaţă căreia îi lipseşte sufletul ca şi Răscumpărător. La fel este construit şi cuvântul Exil/Robie: ‘GALUTH’, sau 3-30-400. Este viaţa în Formă, încă lipsită de sufletul care îi poate oferi un sens vieţii. De aceea, cuvântul ‘Mântuitor’ conţine UNU în rădăcina 3-30, fiind deci 3-1-30. Aceasta exprimă că ‘Mântuitorul’ este adus atunci când ‘UNU’ este adus în lumea Formei, aşa cum este adus sufletul în trup.”
______________________________________________________________________
Friedrich Weireb – „Schöpfung im Wort” („Creaţie în Cuvânt”), Pag. 696
Note Abel:
– ‘GaLuTh’ si ‘GoLeM’ au aceeaşi structură numerică de 3-3-4, dacă nu ţinem cont de zerourile din zeci şi sute.
– În „Stăpânul Inelelor” există personajul ‘Gollum’, o fiinţă cu un nivel „sufletesc” destul jos, al cărui nume este probabil o aluzie la „legenda Golemului”, o creatură fără suflet, plăsmuită din lut de către cabalişti pentru a proteja comunităţile evreieşti.
*********************
„Despre Profetul Ilie, cel care vesteşte Răscumpărarea, se spune că el aduce mereu cu sine surprize noi. El nu vesteşte doar o singură dată Răscumpărarea, după care aceasta este aici. Căci Răscumpărarea este ceva ce trebuie trăit mereu, în fiecare zi din nou, căci este o răscumpărare veşnică: să aduci veşnic [încontinuu] lucrurile în forma Unităţii. Cuvântul ‘GaL’, sau 3-30 (‘Formă’), din acesta derivă ‘GaLuTh’ (‘Exil’) şi ‘GoLem’, corpul în sine [‘neînsufleţit’, nu mort]. În schimb, „a răscumpăra” este ‘GoEL’ [acel ‘E’ este ‘Aleph’, prima literă din ‘Alef-Bet’ sau alfabet], este 3-1-30, în care a fost adus acel UNU. În tot ce este Formă se recunoaşte atunci UNI-tatea. Deoarece noi trăim aici în Lumea Formelor, întotdeauna este adus acel UNU înăuntru. De aceea, ‘Răscumpărarea’ este o acţiune veşnică, continuă, despre care nu se poate spune: Acum este în trecut, în urmă.”
______________________________________________________________________________
Friedrich Weinreb – „Der Weg durch den Tempel” („Calea prin Templu”), Pag. 305
*********************
„Fiecare din aceste patru lumi are acel colţ [sau unghi de 90 grade]. Fiecare este cu totul nouă, deoarece există un prag între ele. Acesta este ‘colţul’. Trebuie să poţi ‘face un colţ’ [spre deosebire de a face o curbă, sau un arc]. De aceea, se spune că acolo [între lumi] stau îngerii, deoarece un înger este singura fiinţă – prin definiţie – care poate ‘face un colţ’. ‘KANAF’ înseamnă atât ‘Aripă’ cât şi ‘Colţ’ [‘Unghi’]. Cu ‘Aripa’ te poţi ridica din această Realitate şi ascensiona în cealaltă. Aceasta o poţi face doar dacă poţi ‘face un colţ’, dacă te poţi întoarce brusc.
Cu aceste ‘patru colţuri’ [ale celor patru lumi] eşti pus în legătură, şi fiecare colţ este începutul unei lumi noi. Apoi tu vei descoperi că EUL [SINELE] tău este cu mult mai măreţ, că nu există doar ‘aici’, ci şi ‘acolo’ [‘Conştient’ şi ‘Inconştient’ sau ‘Subconstient’ în psihologie]. Şi spre surprinderea ta, vei mai descoperi că tu de fapt ai ‘dormit’. Despre Înviere, care se mai numeşte ‘Învierea la viaţă’ se spune că Dumnezeu îşi aduce aminte de ‘Cei ce dorm în ţărână’. De obicei se spune că e vorba despre cei morţi, dar în acest caz este vorba de toţi cei ce sunt captivi în lumea ‘ţărânei’, a materiei, în care ei sunt doar adormiţi. Trezirea este o trezire în celălalte lumi, descoperirea că EUL există şi acolo. Acela este momentul când suntem în stare să întrerupem circulaţia [sângelui, prin tăierea venelor în momentul sacrificiului], să rupem acel cerc.
De aceea se vorbeşte despre acel ‘cerc magic’ în care cineva poate fi prins [încadrat]. Nimeni nu poate fi prins într-un triunghi sau într-un pătrat. Doar prin forma sa, un cerc are deja puterea de a-l prinde [cuprinde] pe om.”
______________________________________________________________________________
Friedrich Weinreb – „Der Weg durch den Tempel” („Calea prin Templu”), Pag. 310
Note Abel:
– Să ne imaginăm schiţa lui Leonardo da Vinci cu Cercul în care e cuprins Adam Kadmon.
– Lumea Formelor este descrisă fie prin rădăcina ‘TsaR’ fie prin rădăcina ‘GaL’. ‘TsaR’ se referă la lumea formelor rigide (spaţiul, materia), pe când ‘GaL’ este în legătură cu cele fluide, curgătoare, cum ar fi scurgerea timpului.
Nu ne miră deloc, ba chiar era de asteptat ca Răscumpărătorul în Noul Testament să apară în „Na-TseR-et-ul din GaL-ilea”, cu alte cuvinte s-a introdus cu totul in lumea Formelor…
– ‘TsaR’ este rădăcina cuvântului ‘Mi-TsR-Ayim” (Egipt), un simbol al exilului Omului Celest, al Sufletului în lumea fragmentată, dualistă (de la pluralul ‘Ayim’) nu doar a spaţiului şi a materiei, dar şi divizată din punct de vedere psihologic (Ego/Sine, Minte/Subconştient).
– ‘GaL’ este rădăcina cuvintelor ‘GaLUTh’ (Exil), ‘GoLem’ (corp neînsufleţit), cât şi a cuvintelor ‘GhiLGaL’ (Cerc, Roată) sau ‘GhiLGuL’ (Reîncarnare), dar şi al cuvântului ‘GaLilea’, care este totodată şi numele unei mări (lac), în timp ce Apa în Biblie este un simbol al scurgerii timpului. În acest context, ce altceva ar putea reprezenta oprirea sau „uscarea” apei Iordanului, decât „Răscumpărarea” din „închisoarea temporală” a lumii Formei? Când copii lui Israel au intrat şi au ieşit (pe uscat) din Iordan, la GhiL-Gal, înaintea Ierihonului, unde au ridicat un monument din douăsprezece pietre luate din albia Iordanului.
Toate aceste elemente BIBLICE – acum nu vorbesc din „new-age” – indică în mod simbolic sfărşitul unei lumi şi începutul unei lumi noi: Ghil-Gal = lumea formei fluide care a fost practic lăsată în urmă prin străpungerea dimensiunii temporale, după ce lumea fizică şi duală a Egiptului (universul materiei) a fost şi el părăsit. Copii născuţi (treziţi) în pribegia de 40 ani (din nou timp) stau acum nu doar în pragul unei lumi cu totul noi (‘Canaanul’), ci odată cu trecerea Iordanului şi cucerira Ierihonului (ce începe tot din Ghilgal) au străpuns într-o nouă dimensiune, punând în relaţie ‘această’ realitate cu Esanţa, Originea, realizând UNITATEA între Creator şi Creaţie.
mihaela
octombrie 16, 2016
cata filosofie vană (nicio aluzie hihihi) pentru o notiune pe care Isus a explicat-o atat de simplu….
cherie
octombrie 16, 2016
Ai scris prea multe „chestii interesante” ca sa pot raspunde imediat, voi raspunde dupa ce analizez mai bine ce ai scris.. 🙂
Imi place ca imi pui mintea la treaba…. 🙂
cherie
octombrie 16, 2016
Pentru Mihaela,
Iisus a scris simplu dar tu nu stii, sau nu poti, sau nu ai incredere in ce stii ca sa spui ce crezi ca a spus Iisus. Ca si alta data te eschivezi in raspunsuri evazive si nimic concret.
Cum a explicat „mantuirea” Iisus?
behaitul oilor si Glasul Pastorului
octombrie 16, 2016
aceasta ” punere la treaba a mintii ” nu-ti va aduce decat ratacirea intr-un labirint din care te-oi vedea eu daca-i mai putea iesi singura, fara ajutorul Cuvantului lui Dumnezeu . Ai scris multe pareri omenesti despre mantuire in articol, asa cum am incercat si eu sa raspund la intrebare cand eram tanar si nelinistit .Ai incercat insa sa gasesti acel verset care are aceste cuvinte : ” Mantuirea este …..”si apoi sa intelegi de ce este scris asa si nu altfel ?Fara multa si fara valoare filozofie, doar un simplu adevar scris in Biblie , peste care omul nu are cum sa treaca asa, de capul lui, orice fel de ” sine ” ar avea . Eu am fost atunci suparat pe unchiul acela al meu, dar acuma -i sunt recunoscator , fiindca astazi am reusit sa inteleg mai bine Scriptura si ce este scris in ea .
Versetul respectiv da si raspunsul la intrebarea ta din articol, aratand ca atat in Vechiul cat si in Noul Testament mantuirea este aceeasi, pentru toata lumea , fiindca nu este decat un Singur Mantuitor sau Rascumparator , la a carui inviere au fost treziti unii din credinciosii din vechime , ca marturie pentru generatia care L-a rastignit
cherie
octombrie 16, 2016
FACI LA FEL CA MIHAELA. Scrieti (tu sau Mihaela) odata ce a spus Iisus despre mantuire sa inteleaga si proasta (adica eu, la oricine altcineva nu fac nici o referire) care citeste si nu intelege …. 🙂
behaitul oilor si Glasul Pastorului
octombrie 16, 2016
Ca si crestina dreptcredincioasa , adica ortodoxa, de ce mai intrebi ce a zis Isus, doar se presupune ca stii asta, dupa atatia ani de cand te consideri asa Daca nu, invata sa folosesti Biblia online ebible.ro
behaitul oilor si Glasul Pastorului
octombrie 16, 2016
Fiindca ai zis ca-ti place sa conversezi despre Dumnezeu,m-as fi asteptat sa scrii tu in articol ce a zis Isus despre mantuire , nu-i asa ? Doar nu vei spune ca se poate conversa despre Dumnezeu nebagand in seamna Cuvantul Lui !
cherie
octombrie 16, 2016
Cred ca nu ati inteles nimic din ce spun eu, ma refer la Mihaela si oier. Nu sunt o credincioasa ortodoxa, respect religia crestina si m-am nascut in mediu ortodox, sunt botezata ortodox si respect originile mele. Ca sa nu va mai chinuiti, uite cateva citate din evanghelia dupa Matei:
:
Matei 18 (10-14)
• 10 Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi; căci vă spun că îngerii* lor în ceruri văd** pururea faţa Tatălui Meu, care este în ceruri.
• 11 Fiindcă* Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut. (sa salveze????? Aici poate fi rascumparare?)
• 12 Ce* credeţi? Dacă un om are o sută de oi şi se rătăceşte una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci şi nouă pe munţi şi se duce să caute pe cea rătăcită?
• 13 Şi*, dacă i se întâmplă s-o găsească, adevărat vă spun că are mai multă bucurie de ea, decât de cele nouăzeci şi nouă care nu se rătăciseră.
• 14 Tot aşa, nu este voia Tatălui vostru din ceruri să piară unul măcar din aceşti micuţi.
Matei 18(32-35)
• 32 Atunci, stăpânul a chemat la el pe robul acesta şi i-a zis: ‘Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat.
• • 33 Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?’
• • 34 Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce datora.
• • 35 Tot aşa* vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”
Matei 20(26-28) –
• Isus i-a chemat şi le-a zis: „Ştiţi că domnitorii neamurilor domnesc peste ele, şi mai-marii lor le poruncesc cu stăpânire.
• • 26 Între* voi să nu fie aşa. Ci oricare** va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru;
• 27 şi* oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să vă fie rob.
• 28 Pentru* că nici Fiul** omului n-a venit să I se slujească, ci† El să slujească şi să-Şi†† dea viaţa ca răscumpărare pentru*† mulţi.”
(Uite si cuvantul folosit pentru rascumparare desi ar merge si salvare ! dupa parerea mea necrestina… 🙂 Eu as merge pe traducerea = salvare)
cherie
octombrie 16, 2016
Pentru Abel….
Ai putea descurca traducerea? Textul original a fost scris in greaca dupa cei mai multi….si in aramaica dupa ortodocsi…si tradus in greaca… Tu ce crezi? 🙂
• 28 Pentru* că nici Fiul** omului n-a venit să I se slujească, ci† El să slujească şi să-Şi†† dea viaţa ca răscumpărare pentru*† mulţi.”
• * 28 Για ο Υιός του Ανθρώπου ** ήρθε να μην εξυπηρετούνται, αλλά να υπηρετήσει, †, και να δώσει τη ζωή Του λύτρα για †† * † πολλά. ”
* 28 עבור בן האדם ** באו לא לריצוי אלא לשרת, †, וכדי להקריב את חייו כופר עבור †† * † רבים. ”
Scrie undeva la orininal „MANTUIRE? ” ? 🙂
Poate te ajuta si aceasta completare:
• 19 Căci ştiu că lucrul acesta se va întoarce spre mântuirea mea prin rugăciunile voastre* şi prin ajutorul Duhului** lui Isus Hristos.
19 Για Ξέρω ότι αυτό πρέπει να στραφούν προς σωτηρία μου μέσω των προσευχών σας ** * και το Πνεύμα του Ιησού Χριστού.
כי אני יודע שזה יהיה לפנות ישועתי דרך התפילות שלך ** * והרוח של ישוע המשיח. 19
PS. cred ca ma scuzi ca imi dau seama ca cer imposibilul… dar poti sa spui o parerea fara argumente, orice…. 🙂
Abel ben Adam
octombrie 16, 2016
Hm, este greu de raspuns… Nu exista un text „original”, doar manuscrise diferite, si cu diferente…
Trebuie sa mai studiez, cuvantul folosit acolo „LUTRON” inseamna „PRET de rascumparare”, si este folosit o singura data, acolo in Matei 20:28 si in pasajul paralel din Marcu 10:45. Nu inseamna deloc MANTUIRE, ci a PLATI ceva, ca sa il cumperi (sa fie al tau).
Cred ca acel verset este o insertie tarziue, nu are nici o legatura cu tema capitolului, despre care mai bine nu scriu nimic, caci multora nu vor conveni sa auda adevarul despre el…
De unde ai luat traducerea ebraica?
Textul N.T. a fost scris intai in greaca, apoi tradus in aramaica sau ebraica, asa se spune, asa face sens… Oricum, primele manuscrise apar abia prin secolul doi, iar carti complete mult mai tarziu.
Iata iaici o diagrama, poti sa iti dai seama ce tarziu au aparut textele N.T.?
Apoi ce te faci cu multele modificari, insertii sau stergeri facute pe parcurs?
Ai vazut argumentele lui Bart Ehrman?
Abel ben Adam
octombrie 16, 2016
Nu imi dau seama ce versiune e aia, probabil aramaica, am mai gasit si eu una in ebraica moderna, dar in ambele exista cuvantul:
Kopher = pret de rascumparare / Kipur = ispasire (asta la Matei 20:28)
La Filipeni 1:19 am gasit in versetul dat de tine (probabil aramaic) cuvantul Yeshuati (salvarea mea) si in Ebraica moderna Yeshuah (tot salvarea). Acesta nu este numele Isus, care apare si el mai tarziu, spre finalul versetului: Yeshuah Ha’Mashiach… In greaca avem SOTERIA.
Deci, dupa multa lupte de „descifrare”, aici sunt doua cuvinte diferite:
Matei: Kopher/Kipur (ebr.) = Lutron (gr.) = Pret de rascumparare
Filipeni: Yeshuah (ebr.) = Soteria (gr.) = Salvare/Mantuire
mihaela
octombrie 16, 2016
Cherie, cauta cuvantul sozo in greaca.
si acum ca sa ma scuz ca te-am enervat iti spun ca inseamna ca pacatele iti sunt iertate (si astfel obtii de la vindecarea fizica la viata vesnica. ambele sunt scrise in original sozo dar au fost traduse incomplet cand vindecare cand mantuire, desi inseamna amandoua la un loc)
si acum sa-ti spun de ce nu ti-am raspuns. ca nu mi-a placut titlul. ca nu conteaza ce inseamna mantuirea pentru mine sau pentru tine sau pentru oricare alta persoana. conteaza ceea ce a spus Dumnezeu ca inseamna, ori asta, bag de seama, ca pe tine nu prea te intereseaza (demonstreaza-mi ca gresesc si m-as bucura)
Abel ben Adam
octombrie 16, 2016
Din acel articol:
„Cand ne gandim la cuvantul „mantuit”, toti in bloc ne gandim ca e vorba doar de „o sa ma duc in cer dupa ce mor” . Cuvantul „mantuit” nici macar nu subliniaza aspectul de „viata vesnica”, e vorba de renasterea spirituala prin iertarea pacatelor.” – SUPER, IMI PLACE ASTA 🙂
SOZO este verbul radacina al cuvantului SOTER (Mantuitor) sau SOTERIA (Mantuire)
Despre SOZO, dictionaul STRONG scrie asa
https://www.blueletterbible.org/lang/lexicon/lexicon.cfm?t=kjv&strongs=g4982
The KJV translates Strongs G4982 in the following manner: save (93x), make whole (9x), heal (3x), be whole (2x), miscellaneous (3x).
dar noi stim ca „whole” inseamna INTREG, si „make whole” inseamna „a intregi”, asa cum in germana „HEILung” se traduce prin vindecare, mantuire, si „HEIL machen” inseamna a face intreg.
Asta zice si articolul de mai sus:
„originalui SOZO, care inseamna asa: salvat, vindecat, eliberat, protejat, aparat, intregit (facut intreg) si tinut in siguranta.”
Si prin asta, ajungem iarasi la „old-age”, unde se spunea ca „Mantuitorul (GoAL) este cel care aduce UNITATEA” 🙂
Cuvantul SOZO este tradus in doua locuri asa:
Matei 9:21 „Căci îşi zicea ea: „Numai să mă pot atinge de haina Lui, şi mă voi tămădui.” (I shall be whole, sau SOZO)
Marcu 6:56 „… Şi toţi cîţi se atingeau de El, erau tămăduiţi.” (where made whole).
Caracterul „holistic” (al reintregirii, al UNI-tatii) al Salvarii il vedem si aici:
Ioan 7:23 „…de ce turbaţi de mânie împotriva Mea, pentru că am însănătoşit un om întreg în ziua Sabatului?” (aici INTREG este HOLOS in greaca, de unde termenul de „Holistic” sau „Medicina holistica”… Sau ce crezi ca a vrut sa spuna acolo cu „om intreg”; ar fi putut insanatosi Isus numai o „jumatate” de om?
cherie
octombrie 16, 2016
De fapt sa stii ca am cautat cuvantul in traducerea google chiar cand am scris ce am scris si am gasit asta :
σωτηρία = sotiria = mantuire, salvare, etc…
Si nu prea ai dreptate, eu cred in cuvantul lui Dumnezeu dar nu adresat in diverse scrieri UNUIA SAU ALTUIA, caci cate bordee atatea obicee…. asa se zice.
Eu cred in cuvantul lui Dumnezeu adresat mie personal, caci ma cred un om cu scaun la cap…. 🙂 Dumnezeu mi-a spus ca cel mai bine, mantuirea din textele biblice se traduce prin salvare, etc… .
Are importanta ce crede fiecare, deaceea am intrebat, sa vad daca aveti alta parere. Multi cred gresit asa cum scrie si in blogul mentionat de tine Multi cred ca sotir se refera la salvarea noastra in ceruri si iertarea pacatelor… si nu este chiar asa dupa cum se pare..
Pana acum nu am avut impresia ca esti de acord cu alt gen de salvare… Dar daca suntem amandoua de acord… este o placere pentru mine…
cherie
octombrie 16, 2016
Lui Abel ii multumesc pentru contributie la intelegerea sensului „mantuirii”… Am cautat si eu si in greaca si in ebraica acest cuvant dar nu sunt obisnuita cu literele grecesti si ebraice si am muncit din greu! 🙂 … Asa ca …. voiam si de la tine o parere, tu fiind mai in tema…
mihaela
octombrie 16, 2016
Cherie, tu zici:
eu zic doar ca acest aspect e doar incomplet (dar nu fals)
cherie
octombrie 18, 2016
Si eu zic ca nu este chiar un fals, Daca asa am scris pe undeva inseamna ca a fost un citat.
Daca traducem mantuirea prin SALVARE nu inseamna ca salvarea se face in sensul VT printr-o jertfa asemenea celor ce se faceau de evrei la Templu, adica o „crima” pentru iertarea pacatelor tuturor. Dupa parerea mea pe care o expun aici inca odata,
Jertfa lui Iisus, nu a fost o crima ci un act constient care a dat posibilitatea evreilor si neamurilor prin „ urmarile urmatoare” sa luam aminte la cuvintele LUI si sa dam Cezarului ce-i al Cezarului si Lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu. Caci doar dand lui Dumnezeu cele ce i se cuvin ajungem la EL Si sa nu uitam ca credinta fara fapte este moarta, adica inexistenta pentru Dumnezeu
In aceasta idee, jertfa lui Iisus eu o consider un act constient, nu ne duce direct in cer decat daca ascultam CUVANTUL LUI DUMNEZEU transmis de Iisus. Deci nu este in totalitate fals ci este fals daca ne oprim la mijlocul mesajului.Eu cred ca nu este doar vorba de cele 10 porunci sau de fapte bune, ci de vioata noastra intreaga pe care daca este perfecta(ceea ce este greu de crezut) nu va mai fi judecata, dar daca va fi judecata, eu cred ca va fi judecata cum nu se poate mai cu dreptate.
Am citit ce scrie Pavel dar Pavel o face in sens filozofic explicand dece restignirea este o jertfa dupa perceptele lui Moise dar nu spune ca aceasta rastignire luata ca jertfa ne duce la iertarea pacatelor ci la credintain Iisus iar ce este credinta trebuie sa nu o luam superficial si sa nu uitam ce a spus Iisus: . Credinta fara fapte este moarta ..
Dar cred ca asta astiai si la asta te refereai canz ziceai ca este mai complicat… 🙂
mihaela
octombrie 18, 2016
nu stiu daca are rost sa ma repet, dar…
iertarea noastra nu s-a putut face decat implinindu-se VT. deci era nevoie de sange nevinovat care sa ne spele noua pacatele. sangele animalelor nu era suficient, motiv pentru care sacrificiile animaleor trebuiau mereu repetate. A fost nevoie de altceva.
(oricum ipocrita remarca ca jerta animalelor pentru iertarea pacatelor era o crima, remarca facuta de o persoana care savarseste aceleasi crime ca sa manace o halca de carne)
jerfa lui Isus a fost un act constient dar nicidecum facut ca sa ne atraga atentia si sa luam seama la cuvintele lui. daca sustii asta inseamna ca n-ai inteles nimic.
La fel de falsa este si ideea ca evreii l-ar fi omorat pe Isus (indirect bineinteles, folosindu-se de romani), caci nimeni nu poate sa-L omoare pe Dumenzeu. A fost un act constient si voit. daca El n-ar fi vrut sa moara nu ar fi murit niciodata.
Credinta fara fapte este moarta, dar ce sunt faptele? dragostea pentru Dumenzeu nu e un sentiment, ci fapta. Sentimentalismul este pentru cei care sunt pe calea pierzarii!!!!
behaitul oilor si Glasul Pastorului
octombrie 17, 2016
cherie
octombrie 18, 2016
Mihaela si Oierul,
Am inteles ca va mentineti aceasta credinta cu stergerea pacatelor. La ortodocsi nu este asa La ortodocsi, nu trece nimeni fara judecata, doar cei „fara pacate” cum sfintii canonizati de biserica ca sfinti… se pare ca nu vor fi judecati … Atat ! Doar ei sa realizeze o „nastere din nou”….
Eu ca liber cugetator nu ca ortodox cred ca primim ce meritam in aceasta viata, ce urmeaza dupa moarte… vom vedea….Nu are rost sa mai comentam pe teme asta.
De fapt stiam ca asa cred „protestantii cei noi” Nu stiu ce cred luteranii sau calvinistii (primii protestanti) dar parca nu as crede ca si ei cred ca daca trec la alta biserica (mai bine situata cu dogmele) indiferent de ceea ce fac….li se iarta pacatele….
Asta este parerea mea, asta este o vostra…. sa vedem daca si Abel are o parere…
mihaela
octombrie 18, 2016
parca vad ce „impresionat” o sa fie Dumenzeu de sfintii pe care i-a decretat biserica. daca biserica zice ca-s fara pacate Dumnezeu se va executa si nici nu va indrazni sa puna in discutie hotararea preasfintiilor ortodoxe.
nu vezi ca e hilar de-a dreptul? 🙂
cherie
octombrie 17, 2016
Abel a scris :
Eu nu cred în mântuirea care „pica din cer” (ca o pară mălăiaţă), dacă doar „crezi în Isus”… Mântuirea, pentru mine nu este a ajunge „plăcut în ochii lui Dumnezeu”, a scăpa de pdeapsa capitală în „iadul veşnic” sau a evada (undeva în cer, după moarte, sau – cum susţin unii – într-o „Răpire”) din lumea aceasta.
Pentru mine, „mântuirea” înseamnă dezvoltare, creştere, maturizare, evoluţie pe toate planurile, nu delăsare, stagnare, aşteptare deşartă a vreunui „eveniment”…
Eu cred într-un parteneriat, omul trebuie să lucreze, cot la cot cu Dumnezeu, pentru a „se mântui”….
Am ramas datoare cu un raspuns .
Daca este vorba de asa zisa mantuire promisa de religie si intr-un fel si de biblie asa cum este finisata de „CRESTINISM” sunt de acord ca mantuirea se obtine printr-o colaborare cu Dumnezeu , Nimic nu se obtine in viata fara o colaborare cu Dumnezeu….
In ce priveste parerea ca mantuirea este o creştere, maturizare, evoluţie pe toate planurile, nu delăsare, stagnare, aşteptare deşartă a vreunui „eveniment” parca nu asta scrie in biblie dar cred ca asta este ceea ce doreste Dumnezeu de la noi oamenii .
Aceasta explicatie este potrivita daca am traduce mantuirea prin salvare dar nu prea este in accord cu idea de rascumparare
Ma gandesc la religia iudaica,
in VT Moise a stabilit ca rascumpararea pacatelor sa se faca printr-o jertfa de mancare asa:
o injuratura, se plateste (se rascumpara) cu un porumbel, o cafteala mai serioasa cu un miel, etc… (am scris si eu doar asa preturile, fara sa le controlez cu ce scrie in VT)
Pavel s-a gandit ca daca intelegem ca Iisus a fost rastignit ca o jerfa pentru poporul evreu, si neamuri, asta este ca un fel de rascumparare pentru pacatele tuturor si nu mai trebuie sa jertfim porumbei si miei, ca asta sigur a spus Iisus.….
Este drept ca Pavel nu prea stia ce a spus Iisus si era interest ca lumea sa intre in noua credinta pe care el o propavaduia pe baza rastignirii acelui Iisus in numele caruia propavaduia. .
De aceea eu intrebam cum consideram fiecare din noi ca este corect sa traducem „mantuirea”. Ce este mantuirea pentru fiecare din noi…..”Salvare” sau Rascumparare” ???….
Si daca este „Rascumparare” este gratis sau pe „datorie” ???.
cherie
octombrie 17, 2016
Abel a mai scris despre eul nostru fals.
Am sa incerc sa imi expun parerile ca raspuns la aceasta parte :
………………………………………………………………………………………………
„Chiar dacă nu ai realizat până acum, trăieşti cu doi ‘sine’ contradictorii în tine: adevăratul tău sine şi sinele fals creat de minte. Este dificil la început să vezi că este aşa, dar …..
Există doar o singură libertate: libertatea de sine. Orice altceva este o mascaradă. Trebuie făcut ceva esenţial. Nu este suficient să vorbim despre acest lucru.”
Ca sa fiu sincera, nu pot sa identific eul fals de cel real doar pe caracteristicele “invidios, neajutorat, furios, disperat, îngrijorat, critic, instabil, prostesc şi tot ce se opune fericirii”, dar am descoperit eul care se opune fericirii ca fiind acel eu care mereu isi doreste ceva. Pana la un moment dat acest eu a fost un factor de progres si chiar sunt nemultumita ca nu am dorit mai mult. Dar recunosc ca nu mi-am dorit mai mult deoarece am fost “ prea critica, instabila si proasta”… deci atat am fost in stare. Eul fals a preluat conducerea vietii mele in mod natural ….
Totusi ma gandesc daca nu cumva acesta a fost eul real nu fals si ca eul de care spui ca ar fi real este doar un eu ajuns la capatul liniei …
Eul meu, nu stiu care, dupa parerea mea “cel perfectionat de timp”, a realizat de ceva timp ca ai dreptate… Există doar o singură libertate: libertatea de sine. Orice altceva este o mascaradă. (asa cum spui)
Eu nu m-am gandit sa-mi schimb sinele fals.
Nu stiu dece nu am crezut in acel Dumnezeu din biblie despre care lumea comenta ba ca exista ba ca nu ar mai exista. Poate datorita lumii in care traiam.
Inainte de a citi biblia am citit Mitologia greaca si romana asa ca atunci cand am citit despre Iisus am zis ca este tot o religie trecatoare, nu prea cred tot ce se scrie, dar cred ca exista ceva sfant in lume caci altfel nu ar mai avea nici o logica existenta umana. Asa cred eu….
Eu, in eul meu fals sau real, am simtit ca Iisus este simbolic jertfa vietii noastre in calitate de fii ai lui Dumnezeu.
Am crezut ca omul trebuie sa aiba un scop in viata si viata este o jertfa pentru acel scop chiar daca omul si in speta eu avem doar scopuri marunte. Asta a fost jertfa mea (a noastra) de viata …
Dumnezeu in care cred este creatorul, un Dumnezeu “teribil si foarte drept” …
Abel a scris mult si nu pot comenta tot… Mai ramane si pe alta data…. 🙂
cherie
octombrie 17, 2016
Am citit cele 21 pagini ale cartii, cate se puteau citi. Foarte interesanta cartea.
Abel ben Adam
octombrie 17, 2016
Si tu ai scris multe lucruri, Cherie, nu am avut timp sa ma gandesc profund la ele sau sa scriu ceva…
O sa ma apuc sa scanez toata cartea, daca zici ca ti-a placut 🙂
mihaela
octombrie 18, 2016
ca si crestin ar fi trebuit sa tii seama de drepturile de autor, nu? ca doar credinta fara fapte este moarta.
Abel ben Adam
octombrie 18, 2016
Dar de unde ai tras tu concluzia ca as fi crestin? Credinta mea (crestina) chiar ca e moarta, si ingropata demult, si Doamne fereste sa ma gandesc la vreo inviere sau… deshumare… 😀
Totusi, consider ca faptele bune sunt intr-adevar necesare si utile pentru a dobandi „mantuirea”. Despre ce inseamna aceasta pentru mine, voi scrie mai pe larg cand gasesc mai mult timp.
Respect drepturile de autor, de aceea nu voi publica cartea scanata pe net. Nu stiu de unde am tras concluzia ca Cherie nu locuieste in Romania si nu va putea obtine cartea intr-un timp foarte scurt. Pana sa ajunga cartea la ea, m-am gandit sa ii trimit niste scanari, poate nu toata cartea deodata, depinde daca o gaseste interesanta sau nu. Daca ii place, sunt sigur ca si-o va procura ea candva, iar daca nu, o sterge de pe comp, si nimeni nu se supara (nici chiar Dumnezeu 🙂 ).
cherie
octombrie 18, 2016
Iti multumesc.
cherie
octombrie 18, 2016
Pentru Mihaela !
Imi place ca ai simtul umorului cand este vorba de „biserica mea” care socoteste ca Dumnezeu a iertat niste moaste despre care”unii” cred ca fac minuni….
( Si la drept vorbind sunt de acord cu tine in legatura cu iertarea caci este o gluma! ).
Dar biserica ta este perfecta? A voastra va iarta pe toti daca declarati ca il iubiti pe Iisus” ???
Asta nu este hilar? 🙂
In ce ma priveste eu am spus ca Dumnezeu nu iarta pe nimeni, ne va judeca pe toti cu dreptate… Dece as avea incredere in iertarea de pe pamant si nu in aceea din ceruri ?
Nu am spus ca ne pedepseste pe toti ci ca ne rasplateste dupa cum am trait fiecare.
Iisus intr-o evanghelie apocrifa (gnostica), a spus ca „NU EXISTA PACATE” asa cum scrie in VT, exista doar fapte prin care noi oamenii ne facem rau unii altora, si astea sunt pacate….
Eu mi-am expus parerea ca liber cugetator ! Dupa mine Iertarea se face la judecata dupa moarte si nu inainte, nu in biserica ortodoxa si nici la sediile particulare ale altor confesiuni care boteaza. (nu vreau sa fiu rea, dar asta cred !).
Ce face biserica este traba preotilor si ei vor raspunde pentru ceea ce fac, individual asa cum raspund toti oamenii..
mihaela
octombrie 18, 2016
sigur ca ti-ai spus parerea ca liber cugetator dar atunci de ce te-ai folosit/ascuns in spatele bisericii ortodoxe? drept sa-ti spun eu bag mana-n foc ca ceea ce sustii tu ca apartinand bisericii ortodoxe este doar subterfugiul tau ca sa dai credibilitate opiniilor tale, mizand/blufand pe faptul ca noi ceilalti habar n-avem. Citeaza-mi din manualul de instructiuni 🙂 al religiei ortodoxe daca chiar vrei sa iau de bun ce ai scris.
si in al doilea rand nu cred ca stii sa citesti 😛 unde am scris eu in comentariul de mai sus ce insinuezi tu?
cherie
octombrie 18, 2016
Hai sa o lasam balta ! Este asa cum zici tu !
mihaela
octombrie 18, 2016
replica tipica de folosit atunci cand orgoliul te impiedica sa recunosti ca ai cam dat-o-n bara. Urat!
cherie
octombrie 19, 2016
Cu ce am dat-o in bara? Cu : faptul ca m-am folosit/ascuns in spatele bisercii ortodoxe?
Tu realizezi ce aberatie ai scris? Sau alta perla de a ta:
drept sa-ti spun eu bag mana-n foc ca ceea ce sustii tu ca apartinand bisericii ortodoxe este doar subterfugiul tau ca sa dai credibilitate opiniilor tale, mizand/blufand pe faptul ca noi ceilalti habar n-avem. Citeaza-mi din manualul de instructiuni 🙂 al religiei ortodoxe daca chiar vrei sa iau de bun ce ai scris.
Cum adica sa iei de bun ce am scris? Am scris ca ma socotesc ortodoxa NU prin doctrina „CACI NU SUNT O CREDINCIOSA ORTODOCSA” ci prin faptul ca am fost botezata si educata in spirit ortodox de parintii mei nu dupa biblie pe care am citit-o foarte tarziu.
Iti amintesti cat am scris despre biserica ortodoxa vazuta de un preot anglican trecut la ortodoxism? Sau despre unul rus? Ce manual cu instruictiuni ai mai vazut tu la o biserica? Manualul este biblia plina de contradictii din care fiecare ia ce intelege.
Am discutat amandoua despre biblie si totdeauna eu am spus ca fiecare interpreteaza biblia dupa cum ii vorbeste Dumnezeu personal, eu neadmitand ca diavolul este o entitate aproape egala cu Dumnezeu asa cum il descru unii credinciosi ci suntem noi insine in pornirile noastre rele.
Am discutat de atata timp si acum vii si tu imi spui :
” replica tipica de folosit atunci cand orgoliul te impiedica sa recunosti ca ai cam dat-o-n bara. Urat!” ?
Daca asta este parerea ta, recunosc, FARA ORGOLIU: < DA! Am dat-o in bara !
Cat despre faptul ca spui ca il iubesti pe Iisus iar eu am spus ca doar spui ca il iubesti, nu este asa ? Adevarul doar Dumnezeu il stie, nici tu nu il stii.
Si nu ai spus ca dragostea fata de Iisus este tot o fapta? Prerea mea este ca „nu intra la fapte ci doar la o conditie care te face sa respecti ceea ce a spus Iisus. Daca respecti!”. Deci trebuie sa respecti ce a spus Iisus ca sa te consideri „DE NE_JUDECAT !” Dar inca odata spun. Asta este parerea mea si nu este ADEVARUL
Adrevarul este pentru fiecare altul. Doar Dumnezeu detine ADEVARUL – ADEVARAT !
mihaela
octombrie 19, 2016
pune-mi un link spre pozitia oficiala o bisericii ortodoxe din care sa reiasa ca ei sustin ca mantuirea la ortodocsi se face precum ai sustinut tu si atunci te cred. pana atunci….
cherie
octombrie 19, 2016
Pana atunci crezi ce iti place! 🙂
Nu prea inteleg ce rost are… Dar scrie ce crezi tu ca am scris ca cine stie ce ai inteles tu….
cherie
octombrie 19, 2016
O ultima postare:
http://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/mantuirea-personala-mantuirea-lumii-dupa-sfintii-parinti-684.
Ce este mantuirea?
Mantuirea este slobozirea din robia pacatului si a mortii precum si dobandirea vietii celei vesnice, in unire cu Dumnezeu. Mantuirea ne-a fost facuta cu putinta de Dumnezeu prin Intruparea, Jertfa si Invierea Fiulul Sau, Domnul nostru Iisus Hristos, care a venit in lume „pentru noi si pentru a noastra mantuire”. Adica, Mantuitorul nostru Iisus Hristos prin lucrarea Sa de mantuire a deschis pentru oameni portile imparatiei cerurilor, care erau incuiate dupa caderea in pacat. El da putinta tuturor care voiesc sa-L urmeze, in Biserica Sa, sa intre in acea Imparatie sau viata vesnica.
Mantuirea deci este un proces teandric complex si continuu, la care suntem angajati intreaga noastra viata, din care pricina ni se si spune: „Lucrati mantuirea voastra” (Filipeni 2, 12). Prin urmare nimeni nu poate spune in aceasta viata: Sunt mantuit.
http://www.credo.ro/catehism2.php?q=4
Dar sa stii ca nu am scris nicaieri ce spune biserica ortodoxa despre mantuire. Totdeauna am spus ce cred eu nu ce spun altii. Ce spun altii am specificat mereu despre cine este vorba. Dar de biserica ortodoxa nu am scris caci nu stiu si nici nu era un punct de vedere oficial pentru mine, dar constat acum ca este asa cum gandesc si eu.
mihaela
octombrie 19, 2016
ai scris asta:
si asteptam un link, ca doar ai specificat ca nu e parerea ta ci ca asa se face la ortodocsi. dar acum vad ca dai inapoi si nici nu-ti mai amintesti ce ai scris. deci: serioasa esti tu? poate cineva sa se increada in cuvintele tale?
cherie
octombrie 19, 2016
Pentru Abel,
Am intrat pe blogul autorului acartii din care am citit cateva file si i-am scris parerea mea despre carte.
Am sa-i comand cartea cu dedicatie, dar mai tarziu caci pana la sfarsitul lunii, nu prea stiu cand, trebuie sa plec la Galati pentru niste probleme care s-ar putea sa ma retina acolo mai mult timp si daca comand cartea trebuie sa fiu aici sa o iau de la posta.
Nu stiu cat de apropiate sunt gandurile mele de eliberare a mintii de ce a scris el in carte dar m-a impresionat sticla cu mesaj trimisa de el. Si eu am facut odata ceva aproape la fel.
Mi-am trimis niste scrisori in care ceream sfaturi si tot eu mi-am raspuns la crisori ca si cum as fi fost o ziarista care da sfaturi ” tinerelor ”
Mai am si acum cele 3 scrisori si sunt de rasul curcii cum ar spune Mihaela… 🙂
Abel ben Adam
octombrie 20, 2016
Ooo, mi-a scapat raspunsul asta de ieri. Eu m-am pus pe scanat toata cartea si acum o transform in PDF, mai am doar sa fac mici retusuri la niste cuvinte care nu au fost recunoscute cum trebuie la OCR…
Pe care blog ai intrat? Eu nu stiu decat „nondualitatea” si aici nu am gasit nici un comentariu recent…
https://nondualitatea.wordpress.com/comments/feed/
Nu am citit inca toata cartea, ceea ce am citit mi-a placut si v-am citat. Probabil ca sunt si lucruri cu care nu rezonez 100% pentru ca inca nu m-am gandit inca la ele sau poate chiar sunt impotriva anumitor tipare de gandire ale mele (nu neaparat corecte).
Despre ce cred eu despre „mantuire” am promis ca voi scrie, vreau sa ma apuc din weekendul acesta, daca nu sunt plecat de acasa…
cherie
octombrie 19, 2016
Nu poate sa creada nimeni in parerea mea, ai dreptate….
mihaela
octombrie 19, 2016
iar rastalmacesti ce am scris!!! uf!!!
n-am scris ca nu poate sa creada nimeni in parerea ta (ceea ce e bizar ca exprimare ca nu inteleg ce ai vrut sa zici) ci am spus ca nu ma pot baza pe cuvintele tale. ca una spui, alta gandesti si alta faci.
cherie
octombrie 20, 2016
Hi ! Hi ! Hi ! Asa este prin calculator, intonatia lipseste ! (desi sunt emoticoane)
Totusi am si eu dece sa ma supar. Chestia cu salvarea sufletului este de mult in atentia discutiilor noastre si nu doar acum cand am pus in discutie termenul de mantuire
Acum, cand (in acest subiect), am pus in discutie sensul termenului de „mntuire” discutiile sunt mai precise dar nu este cazul sa te faci ca nu ai priceput ce am zis pana acumi doar ca sa ma sicanezi Si nu este cazul sa te legi de numicuri caci doar nu poti spune ca nu ai priceput pana acum diferenta intre ce credem fiecare.
Ce tot ii dai cu ortodoxismul meu si o intorci ca la Ploiest doar ca sa vezi daca „sar in sus”…
As fi o mincinoasa daca as spune ca nu sunt „ortodocsa” am certificat de ortodocs, ti l-am aratat.
Asa cum un evreu trece la crestinism si se considera „UN EVREU CONVERTIT” asa si eu, daca as trece la catolici, ar trebui sa ma numesc”ORTODOX CONVERTIT LA CATOLICISM”…
Despre ce credem fiecare, este alta poveste…Nu toti crestinii desi se numesc crestini sunt cu adevarat credinciosi si asta nu inseamna ca sunt exclusi din comunitatea crestina. Cel putin nu acum, in timpurile moderne cand nu mai exista inchizitia. (HI! HI! HI!).
Ziceam ca nu iti mai raspund la atacuri facute doar ca sa ma sicanezi… dar nu vreau sa crezi ca m-am suparat. Nu sunt suparata dar sustii niste „rahaturi” de care nu pot crede ca pana acum chiar asta ai inteles despre mine.
Poate amandoua am folosit termenul de mantuire dandu-i sensuri diferite, dar eu am spus mereu ca nu ajungi in rai numai prin credinta ci si prin fapte si ca mai importante sunt faptele decat credinta. Nu am spus intr-o fraza ca acum dar ca sa spui ca abia acum am spus asta este ca si cum am vorbi in vant. iar despre ortodoxism cred ca am mai vorbit ca asa este la ortodocsi desi nu chiar asa de concret pana la catehismul pe care l-am citat Nu te face ca nu pricepi….
PS. „AM DECE SA MA SUPAR” nu este tot una cu a fi suparata. Sa nu incepi iar cu observatii la cum ma exprim ca :CHIAR MA SUPAR” ! 🙂
mihaela
octombrie 20, 2016
chiar n-ai inteles ce am scris???? nu-mi vine sa cred!!!!!!!
repet pana spui clar. de ce ai spus ca la ortodocsi cei considerati sfinti de biserica nu vor merge la judecata pe cand ceilalti (oamenii obisnuiti) vor merge la judecata. Ai afirmat ca asta e pozitia bisericii ortodoxe. De ce ai afirmat asta? Sa inteleg ca recunosti ca ai scris o prostie sau ca o sustii pana-n panzele albe? Nu mi-ai dat un raspunbs clar!!!!!!!
sper ca esti in stare sa raspunzi la obiect
ps. ti-am mai spus ca tu faci o confuzie intre religie si nationalitate. nationalitatea e ceva ce nu o schimbi niciodata pe cand religia e o optiune pe care poti s-o schimbi. Evreu e nationalitate si nu o religie. Ortodox e religie si nu nationalitate. exista romani ortodocsi dar exista romani care nu-s ortodocsi. Un evreu ramane intotdeauna evreu indiferent de religia pe care o va adopta.
behaitul oilor si Glasul Pastorului
octombrie 20, 2016
Cherie, fiindca am gasit si eu o portita sa intru in discutie, , ai dreptate ca si faptele intra in discutie pentru mantuire , ca rezultat al credintei , dar vreau sa ne spui, despre ce fel de credinta ne invata Biblia ca ar fi recunoscuta de Dumnezeu in conditiile mantuirii ? Si care sunt faptele acelei credinte ? Stii tu ca in Biblie sunt aratate ” fapte de credinta ” si ” fapte moarte ” adica fara valoare ? Mi-amintesc ca ai postat un comentariu ( la care-ti voi raspunde cat de curand ) in care ai citat din Facerea = Geneza, unde se spune ca Abel a adus lui Dumnezeu o jertfa placuta, pe cand spre jertfa lui Cain, Dumnezeu nu a privit cu placere
cherie
octombrie 20, 2016
Desi inprincipuiu stiam asta, uite scris ceva ce poate intereseaza pe careva:
http://adevarul.ro/cultura/spiritualitate/diferente-biblia-ortodoxa-cea-protestanta-1_550ce87d448e03c0fdc2247f/index.
Diferenţe între Biblia ortodoxă şi cea protestantă.
Textele sfinte Atitudinea faţă de Sfintele Scripturi arată o parte dintre diferenţele între ortodocşi şi baptişti. Protestanţii cred că doar cele 39 de cărţi ale Vechiului Testament şi 27 de cărţi ale Noului Testament sunt insuflate de Dumnezeu şi deţin toată autoritatea în materie de credinţă. Mântuirea Cea mai mare diferenţă si importantă greşeală, potrivit ortodoxia.md, apare la traducerea cuvintelor Apostolului Pavel cu privire la mântuire. În timp ce în traducerea ortodoxă este folosit un timp gramatical continuu – creştinii se mântuiesc – în traducerea lui Cornilescu scrie că creştinii „sunt mântuiţi”, în spiritul învăţăturii protestante că mântuirea este încheiată, că are o dată calendaristică precisă în viata credinciosului si că este sigură. Izvorul mântuirii provine direct de la Dumnezeu în concepţia protestantă, fără mijlocirea preotului şi fără vreo condiţionare materială.
O completare de la mine, Preotul nu mantuieste ci mijloceste, ajuta la schimbarea omului in vederea mantuirii sufletului sau, si asta permanent, il ajuta sa fie mai bun,
Asa ar trebui in realitate si preotul este om. La noi se zice „sa faci ce zice popa nu ce face popa….”
dar discutiile pot fi interminabile. Sa ne oprim.
cherie
octombrie 20, 2016
Nu fac nici o confuzie. Asta este parerea mea. Daca esti botezat ortodox esti ortodox, daca esti circumcis evreeste esti de religie mozaica daca esti circumcis pe islamiceste, esti mahomedan. Poti sa te convertesti de la o religie la alta religie dar un evreu circumcis pe evreeste va fi evreu convertit la crestinism oricat se va mai boteza apoi… Tu crezi ce vrei.
Stiu ce este o nationalitate. Poti fi Palestiniamn fara sa fiide religie mahomedan sau evreu,dar invers nu este o conditie..
Nu toti cei de religie mozaica au cetatenie israeliana si daca unul din parinti are o alta nationalitaate decat celalat poate sa declare ce nationalitaate vrea, Evreii sunt si in Palestina sunt si in israel si mai sunt si in Canadana si daca se declara de nationalitate germana deoarece a avut tatal neamt chiar daca mama este evreica iar mama l-a circumcis, el este evreu ca religie…
Hai ca stiu bine ce vrei sa spui, dar desi asa cum spui tu pare „drept” sau „corect” lumea nu considera asa si la fel consider si eu…..
Si cu asta punem punct ca nu sunt tampita, stiu ce spui si banuiesc ca intelegi si ce spun eu.
Cat despre sfinti nu o mai iau de la inceput. crede ce vrei ….
Cred ca sotul tau este un inger ca te suporta.
mihaela
octombrie 20, 2016
cred ca eu sunt un inger ca te-am suportat. 😛
dar tare rau te mai deranjeaza adevarul!!!!
cherie
octombrie 20, 2016
Pentru Abel,
Am scris gresit blog, Sunt cam distrata ! Am scris un mesaj pe facebook, https://www.facebook.com/MariusMihaiLungu/
🙂 Mi-ar placea sa mai citesc… dar se uita Mihaela urat si ne paraste ca furam ….
Pentru Mihaela, „SUNTEM AMANDOUA NISTE INGERASI ! ” 🙂
Cred ca Abel este martor ! 🙂 (Oierul … nu cred ca se va pronunta )
PS. Dar cred ca am mai aavut odata aceasta discutie.
mihaela
octombrie 20, 2016
drept sa-ti spun raspunsul tau m-a dezgustat atat de tare incat cred ca n-o sa mai intru degraba pe blog. mai vorbim peste vreo 5 sau 10 ani.
behaitul oilor si Glasul Pastorului
octombrie 21, 2016
Exista posibilitatea ca atunci sa fii ” oale si ulcele ” asa ca vei putea vorbi numai cu sfintii adormiti . Poate fi si Cherie printre ei, de ce ar fi asta de necrezut ?
cherie
octombrie 22, 2016
Ai ceva ce sa imi reprosezi? Spune mai explicit.
behaitul oilor si Glasul Pastorului
octombrie 23, 2016
Eu as vrea sa-ti spun asa : Cred ca esti foarte sincera in ceea ce spui, insa sinceritatea in gandirea personala nu este deloc conditia ceruta de Dumnezeu pentru mantuire , fiindca este scris ca gandirea personala pate fi la polul opus gandirii lui Dumnezeu . Cine nu-si stie educa gandirea conform voiei lui Dumnezeu, nu are ce astepta lauda si rasplatire de la El
cherie
octombrie 24, 2016
Eu cred ca este mare importanta are „credinta” Trebuie sa crezi care este voia lui Dumnezeu ca sa ai grija sa o implinesti. Eu cred ca Dumnezeu ne cere sa fim „OAMENI”… Eu cred ca Dumnezeu a creat oamenii si nu cred in diavol ca entitate in opozitie cu Dumnezeu, ca inger frumos sau decazut, urat, etc …..
Acum depinde ce intelegem fiecare prin „OAMENI”….
Abel ben Adam
octombrie 23, 2016
Pierdut…?
Înainte de a scrie ce reprezintă „Mântuirea” pentru mine, aş dori să explic câte puţin despre ce înseamnă noţiunea de „Pierdut” în termenii şi standardele Cuvântului…
În ebraică „Pierdut” se scrie cu trei litere: Alef-Bet-Dalet sau A-B-D („ABaD” sau „AVaD”, numeric: 1-2-4). Structura cuvântului ne spune că ceva pleacă afară din ORIGINE (1=Sursa, Unitatea), se duce în divizare (2) si în final ajunge în multiplicitate (4).
„Pierdut” semnifică înmulţirea exponenţială din lumea materială, după cum o întâlnim chiar cu începutul viaţii în trupul fizic. Acesta ia „Formă” prin divizarea unei singure celule, după care ele se divid iarăşi şi iarăşi. Înmulţirea lor are loc ca o explozie (1, 2, 4, 8, 16, 32, 64, 128, 256, 512, 1.024, 2.048, 4.096, 8.192, 16.384, 32.768, 65.536, 131.072…). Aceasta este aşadar starea „normală” a fiecărui om „Format” în materie.
Unde apare acest cuvânt „Pierdut” pentru prima oară în Biblie? În Exod 10:7. „Slujitorii lui Faraon i-au zis: Până când are să fie omul acesta o pacoste pentru noi? Lasă pe oamenii aceştia să plece şi să slujească Domnului, Dumnezeului lor. Tot nu vezi că piere Egiptul?”
În limba greacă, „Pierdut” este „Apollumi”. Prima dată în Noul Testament apare cuvântul în Matei 2:13: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui, fugi în Egipt, căci Irod are să caute Pruncul, ca să-L omoare.”
In ambele Testamente – in mod ciudat(?) – „Egiptul” (sau „MiTsRaim”, „Ţara Dualităţii”) este pus în legătură cu moartea „Pruncilor”. În Noul este Irod iar în Vechiul este Faraon cel vinovat de „Pierzarea” pruncilor [la naşterea lui Moise], adică a „Rodului”, respectiv al „Copilului de parte barbateasca” – acel copil din noi despre care Isus a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei.” Şi a mai zis: „Dacă nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.”
Spre deosebire de alte cuvinte ebraice, care sunt formate cu pluralul dual (-ayim) şi care denotă o simetrie (ex. ochii, urechile, mâinile, picioarele) sau un echilibru perfect (cerurile, balanţa), la cuvântul „MiTsRaim” (Egipt) există un contrast al dualiăţii, un conflict al opusurilor. În loc de reconciliere sau completare, cum le cunoaştem la dualismul „bărbat-femeie” (prin care se produce „Roada”), în Egipt există disarmonia. Atât în Noul, cât şi în Vechiul Testament nu se doreşte această „Roadă”, acei „Copii”. Aceasta este (în Biblie!) o caracteristică a unei mentalităţi „a Egiptului”, a stării de „pierdut” care se instalează atunci când se neagă (se respinge) „Roada” (copilul). O vedem pretutindeni în jurul nostru, şi în ziua de azi , când „uciderea roadei trupului” (avortul) este legitimizată.
„Pierdut” inseamnă a fi despărţit de propria origine. Când omul nu mai are nici o legătură cu originea sa, atunci apar astfel de manifestări. Deoarece el nu mai caută sensul real al existenţei sale, aceste tipare de comportare vor ieşi tot mai mult în evidenţă, în orice aspect al vieţii.
–––––––––––––––––––-
Legate de „MiTsRaim” (Egipt) sunt cuvintele „Tsa’aR” („Durere”, „Suferinţă”) şi „TsuRah” („Formă”). „Formă” are aceeaşi valoare numerică ca şi „ESh” („Foc”). Suferinţa legată de formă, să fii expus legilor formei (existanţa în lumea materială) este durerea unui „foc mistuitor”. De aceea omul aşteaptă un „Mesia” care să-l „izbăvească” de această suferinţă, de această durere, şi nu doar în „MiTsRaim” (în „Ţara Robiei”) ci în fiecare din noi, fie că este conştient sau nu de această suferinţă.
Dar „Mântuirea” lui vine în acest timp, în această lume, nu într-una viitoare, după moarte, în cer… După o altă metodă de calcul, valoarea lui „TsuRah” („Formă”) este 444. Această valoare o are şi cuvântul „Damasc” („DaMaSheQ” în ebraică). Noi ştim din Noul Testament că transformarea apostolului din „Saul” în „Pavel” a avut loc în „Damasc” sau pe drumul într-acolo. Este un detaliu important, fiindcă tot ce este legat de „4”, „40” şi „400” în Biblie, ţine de lumea aceasta, de viaţa de aici, atât ca materie cât şi ca timp (finit) de existenţă. Astfel, la apostolul Pavel, schimbarea se produce aici, în această „Formă”, în această viaţă. Ceea ce tânjit şi a aşteptat o viaţă întreagă a venit tocmai acolo şi atunci unde nu se aştepta, în trupul acesta şi în timpul acesta!
Despre Isus se spune că a crescut în „NaTsaReth”, acolo a fost educat, hrănit, cu alte cuvinte a crescut în „Formă”. În Psalmul 19:14 este scris: „Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu!” În ebraică „Stânca” este „TsuRah”, şi provine de la „Tsa’aR” (forma rigidă). Iar „Izbăvitor” este „GoAL” care vine de la GaL, adică de la Forma în mişcare (precum valurile mării). Isus, prin denumirea sa „Nazarineanul” şi „Galileeanul” este aşadar (cum am scris deja) un simbol al Izbăvirii, atât din forma rigidă (materia), cât şi din cea curgătoare (timpul)
cherie
octombrie 24, 2016
Este foarte interesanta si reala aceasta explicatie pentru termenul pierdut….
Cred ca am fost foarte pierduta (daca pot adauga si cuvantul foarte la pierdut! 🙂 )
Asa este cum zici ( Abel ) …. referitor la pierderea fata de origini…
Dar nu am cautat sa inteleg dece si cum as putea sa ies din aceasta stare…
Am considerat aceasta stare ceva normal, nu ca o pierdere de directie, am crezut ca asa sunt oamenii si am cautat doar cum sa imi nesocotesc pornirile care imi creau nemultumire
Nu prea am meditat la nemurirea sufletului .. Prietenii mei au fost aproape mereu la fel cu mine asa ca… am crezut ca asa este lumea.
Vinovat era cine ne facuse nu noi care eram ceea ce eram…
M-am schimbat mult in timp… asa cred eu… dar nu intentionat, nu dorind sa urmez o cale de „mantuire” ci pentruca asa a facut viata…
Abel ben Adam
octombrie 23, 2016
Despre lăcuste…
În versetele anterioare celui citat mai sus, în care era vorba de „Pierzarea Egiptului”, se anunţă o invazie a lăcustelor… Dar înainte de a vorbi acestea, să ne îndreptăm atenţia spre un mic „detaliu”:
Exod 10:6 „[Lăcustele] îţi vor umple casele tale, casele tuturor slujitorilor tăi şi casele tuturor Egiptenilor. Părinţii tăi şi părinţii părinţilor tăi n-au văzut aşa ceva de când sunt ei pe pământ până în ziua de azi.”
Textul Bibliei ne îndeamnă să facem următoarea enumerare: 1=Faraon; 2=Părinţii lui Faraon; 4=Părinţii părinţilor (adică bunicii) lui Faraon. Este aşadar o anticipare a cuvântului „AVaD” (scris 1-2-4) din versetul următor: „piere Egiptul”.
Egipt înseamnă pierderea legăturii cu Sursa, tocmai din cauza multiplicării în neştire, a îndepărtării tot mai mari de Origine. Pentru că aceasta înseamnă „Robie” şi în final moarte, este necesară o „Naştere din nou”. Într-adevăr, cuvântul „ANOTHEN” pe care Isus îl spunea lui Nicodim, exprimă de fapt o naştere „de sus”, de la început, dintotdeauna. Înseamnă a reface legatura cu ceea ce suntem şi am fost mereu, din eternitate.”
În Apocalipsa capitolul 9 se descrie un tablou interesant: „Fântâna Adâncului se deschide, din ea ies nişte „lăcuste” care „chinuie oamenii” timp de cinci luni. Despre „Împăratul lor” se spune că „pe evreieşte se cheamă Abadon iar pe greceşte Apolion.” (v. 11). Am învăţat deja mai sus că „a pierde” în ebraică este „ABAD” sau „AVAD” şi în greacă „APOLLUMI”. Terminaţia „-on” arată că aici este vorba de substantivizarea verbului, adică de cuvântul „Pierzare” sau „Pierzanie”… Şi iată, lăcustele apar în vedenia lui Ioan, după acelaşi tipar ca şi în Egiptul lui Faraon.
Lăcustele se regăsesc în Noul Testament doar în această vedenie din Apocalipsa şi încă odată în legătură cu Ioan Botezătorul, despre care se spune (în mod bizar?) că le „mănâncă”, adică se „hrăneşte” cu ele. Ştim că lăcusta este singurul animal inferior care era îngăduit evreilor să fie mâncat. Oare de ce?
Lăcusta, în ebraică „ARBEH” are aceeaşi rădăcină ca şi „ARBAH” (înseamnă numeralul „4”). În cartea proorocului Ioel sunt numite în mod explicit patru („Arbah”) soiuri diferite de Lăcuste („Arbeh”), din care una se numeşte chiar „Arbeh”. Aceste lăcuste, în viziunea divină, devorează absolut tot ce mai poate fi mâncat…
Majoritatea oamenilor din lumea „civilizată” trăiesc atât de deconectaţi de Sinele lor, atât de îndepărtaţi de Sursă, ei fiind educaţi şi „formaţi” încă din copilărie (după model „egiptean”) într-o „societate a distracţiilor” (filme, jocuri, showuri TV, manele, etc…) dar şi a vitezei, a concurenţei şi a luptei de afirmare („datul din coate”). Lumea este plină de oameni care deja sunt săturaţi, obosiţi de asemenea lucruri.
Lăcusta şi-a atins atunci scopul, anume de a le răpi oamenilor şi ultimul lucru care le-a mai rămas din „Egipt”. Ea devorează şi ultimul lucru care-i mai susţine în lumea materială. Oamenii devin goi, mâncaţi pe interior, ei nu mai găsesc sens în nici un lucru, sunt COMPLET „PIERDUŢI”. Atunci, ei încep să perceapă această stare de „Pierdut” şi se întreabă încotro să se îndrepte. De unde vine „Izbăvirea”? Aceasta vine atunci când tânjeşti după ea, nu o poţi crea singur.
Acea plagă de lăcuste din Egipt (sau din vedenia „apocaliptică”) nu avea ca scop chinuirea omului, pentru a-l „pedepsi” că nu a fost „cuminte”. Aceste „lovituri” trebuie să ne ducă pe noi într-acolo, ca să ne dăm seama că şi în noi trebuie să se nască „Mântuitorul”, că în tine este deja totul, nu cândva, mâine sau după moarte. Acel cuvânt „Naştere din nou” este o naştere înapoi, către origine. Lăcustele vin în Egipt cu „Vântul de răsărit (est)”. Răsăritul este văzut ca trecutul, de acolo soarele îşi începe călătoria sa până la apus. Apusul reprezintă viitorul, şi odată cu „Vântul de apus” au dispărut şi lăcustele, încât „n-a rămas o singură lăcustă pe toată întinderea Egiptului.” La toate celălalte plăgi au rămas urmări (la ciumă au rămas morţi, la grindină au rămas pagube…), dar lăcustele au dispărut cu desaăvârşire. De ce? Se spune că Egiptenii nu trebuiau să mănânce lăcustele. În schimb, Ioan Botezătorul, Evreul, cel „de dincolo” („Ivri”) se „hrăneşte” cu ele, le asimilează. El „ia în el” ceea ce vine din trecut (de la răsărit) şi face una cu el, această „Pătrime” („Arbeh”), o uneşte prin el însuşi cu „Unu”. Ştimă că „eşti ceea ce mănânci, iar Cuvântul „Achol” („a mânca”) înseamnă (te) UNI, a readuce ceva la UNU (Unitate). [Despre principiul 1-4 în Biblie trebuie să scriu separat, cu altă ocazie.]
Cuvântul „Pierdut” (1-2-4) conţine în structura sa divizarea, pierderea în multiplicitate. Este misiunea noastră sfântă să găsim calea înapoi către UNU, la Unitatea din care ne tragem cu toţii. Aceasta poate avea loc în noi în orice moment. Nu este nevoie de seminarii, cursuri, cărţi. Este pur şi simplu dorinţa sinceră de a fi din nou (re)conectaţi cu Originea.
Inversul cuvântului „Pierdut” („AVaD” în ebraică) are valoarea 800. Aceeaşi valoare o are şi „Arc” sau „Curcubeu” („Qesheth”), care a apărut în Biblie după „Potop”. Curcubeul arată cele şapte culori ale lunminii, nu alb şi negru sau nuanţe de gri. Egiptul este Ţara (Dualităţii) în care o parte a existenţei o neagă, o respinge mereu pe cealaltă. Curcubeul arată că există lumină, el poate fi văzut nu pe un cer senin, ci acolo unde este întunecat (înnorat, înceţoşat). Starea de „pierdut” ia sfârşit când noi aici suntem conectaţi cu Sursa, când venim la lumină, şi lumina vine odată cu noi, când ea străluceşte înăuntrul nostru. Atunci apare şi această nuanţare (a culorilor), când nu mai spunem că „aceasta e bine şi aceea e rău” (o vedere în alb-negru).
Noi suntem împăcaţi cu noi înşine, prin faptul că „mâncăm lăcusta” (precum Botezătorul), adică tocmai acele lucruri care ne-au răpit tot ceea ce era material. Noi înţelegem că acel lucru a fost „bun” (în regulă), acceptăm aşadar tot ceea ce ni s-a întâmplat. Privim încrezători în viitor, de unde vine „Vântul de apus”, care şterge orice urmă de lăcuste, nu mai lasă nici o umbră de tristeţe sau îngrijorare.
Aşadar, „pierdut” nu este o vorbă ameninţare cu care oamenii de obicei merg să „misioneze” (să intimideze) pe alţii, spunându-le că dacă nu cred sau fac asta, aia şi aialaltă, vor ajunge în iad. Dacă oamenii nu au în ei acea dorinţă de a se reconecta cu Sursa lor, vor rămâne în acea stare, în explozia evoluţiei lumii materiale, cu toate iluziile/amăgirile ei, ceea ce va avea în mod inevitabil consecinţa că ei vor ajunge deziluzionaţi/amăgiţi.
Friedrich Weinreb spune în cartea sa „Wege ins Wort” („Căi în Cuvânt”) la pag. 58: „În Biblie, după Potop apare curcubeul. Nu a existat acesta şi înainte? Potopul este un sfârşit al lumii. Acest Absolut, se spune, nu mai revine din nou. Dar, adânc îngropat în om, există experienţa Absolutului. Aceasta îl cutremură. Dar apoi, odată cu Noe, vine o lume nouă. Numele Noe în ebraică este în legătură cu „Mângăiere”. Mângăierea este atunci când după experienţa Absolutului, al Binelui absolut sau al Răului absolut, intervine o nuanţare. Apare o oscilaţie între cele două extreme, între cald şi rece, între semănat şi recoltat. Biblia exprimă aceasta prin imaginea curcubeului, care conţine toate culorile spectrului, face deci posibilă orice nuanţă. Omul primeşte în viaţa sa ceea ce este intermediar. Curcubeul nu cunoaşte nici alb nici negru. Omul nu are acum nici lumea de aici, nici cea de dincolol. El trăieşte viaţa în spaţiul dintre.”
În latineşte „interesse” (interes) înseamnă literal „a fi între”. Dacă oamenii astăzi nu mai sunt interesaţi de nimic, atunci ei nu mai sunt în spaţiul „dintre” lumea aceasta şi cealaltă. Atunci ei sunt doar de partea aceasta, mai ales tineretul din ziua de azi. Dorinţa „Tatălui” este ca omul să se „întoarcă”, precum fiul „risipitor”. Scopul întregii Biblii este de a ne arăta calea de întoarcere.
(scuzaţi textul lung şi eventualele greşeli de ortografie sau de exprimare, care mi-au scpăpat la corectare)
Abel ben ADAM
cherie
octombrie 24, 2016
Nu m-am uitat la greseli de exprimare dar desi am citit de doua ori textul incercand sa raspund mai bine… nu prea stiu ce sa spun… Poate nu te-am inteles….
1.Am inteles ca lacusta este simbolul pentru acele lucruri care ne devoreaza existenta,simbol pentru ce este rau in ce luam de la viata …. dar in cazul asta ce devoreaza Ioan care nu s-a lasat in voia celor rele…
2.Daca omul traieste intre doua lumi inseamna ca el face legatura intre aceste doua lumi…dar asta este deja alta chestiune…
3. Analizezi cuvintele intr-un mod in care eu nu te pot urmari (litera cu litera) ci doar sa te cred pe cuvant Dar deoarece nu receptionez sensul literelor la fel ca tine nu pot nici sa ma entuziasmez la fel ca tine de cele relevate de aceste legaturi pe care le faci.
4. Scrii”
Este misiunea noastră sfântă să găsim calea înapoi către UNU, la Unitatea din care ne tragem cu toţii.
Asa este dar desi misiunea sfanta este una…calea nu este la fel, unica…. (Parerea mea)
Si ar fi multe de scris daca as lua fraza cu fraza….si as analiza.
Abel ben Adam
octombrie 25, 2016
pe scurt, poate voi avea timp să mai detaliez:
1. Nu vorbim despre „bine” şi „rău”, ci despre lucruri care ne răpesc, ne secătuiesc, ne golesc de tot ce ne tine legati de lumea materială. Nu zic că lumea materială e rea în sine, aici e vorba de ataşamentul vanitos faţă de ele. În acest caz, „plaga de lăcuste” poate fi un semnal bun, ca să ne dăm seama şi să facem „cale întoarsă” (=Teshuvah, Pocăinţă)
2. Asta era ideaa, omul face legătura. Vezi în acest sens şi răspunsul pe care tocmai l-am scris „Oierului” nostru:
3. Nu mă aştept să înţelegi din prima, în toată plinătatea, înţelesul cuvintelor. Eu mă preocup cu asta de aproape 6 ani şi găsesc fascinant cât de precisă este Biblia 🙂 Ideea este să prindem esenţa, nu detaliile, este ca şi când am ştii să conducem o maşină, fără să cunoaştem toate detaliile tehnice ale motorului. Eu însă le consifer foarte interesante 🙂
Oricum, în comentariile sau articolele mele viitoare voi repeta mereu şi mereu aceleaşi lucruri, doar că poate vor fi alte cuvinte, alti termeni, alte povestiri pe care le voi analiza.
4. Asta îmi place la misticismul evreilor (adevărata Kabbalah), că îţi arată mereu realitatea, unde eşti (Dualitate=Pierzare) şi că trebuie să te reîntorci la Unitate, cu tine însuţi, cu tot ce e în jurul nostru şi cu Dumnezeu. Dar nu îţi spune „aceasta este calea” sau e „singura cale”… „Calea” spre Origine este deja în noi, fiecare o găseşte pe a sa, în felul său, şi nimeni nu are dreptul să-şi impună căile sale altora, sau să nege alte căi, doar că nu i se par lui cuvenite…
🙂
Abel ben Adam
octombrie 25, 2016
Referitor la 1, la „lăcuste” şi efectul lor, chiar aseară cineva a postat pe Facebook următorul articol:
http://oficialmedia.com/florian-colceag-oamenii-au-nevoie-de-crize-pentru-a-se-trezi-acesta-este-marele-moment-istoric-pe-care-il-traieste-omenirea/
Iată nişte exemple elocvente, ca să vorbim despre realitatea zilelor noastre, să lăsăm simbolismul în Biblie, dar se aplică foarte bine…
––––––––-
“Oamenii au nevoie de crize pentru a se trezi. Doar in mijlocul unei mari crize omul se schimba“, afirma profesorul Florian Colceag in cadrul unor serii de seminarii pe teme de educatie (scolara, economica, a mediului, a gandirii, etc).
Criza ne pune in fata o alegere: fie ne schimbam in totalitate si re-devenim oameni, fie continuam ca si pana acum si ne indreptam spre distrugere.
“Acesta este marele moment istoric pe care il traieste omenirea, moment in care omenirea descopera puterea de a da si de a lua”, ne face atenti Florian Colceag in preambulul acestei discutii-interviu.
Ne irosim viata pe tot felul de placeri care ingrasa niste oameni de hartie, care fabrica bani si manipuleaza pe altii cu bani, in loc sa ne uitam la nevoile celorlalti, sa-i ajutam cu puterile noastre.
Ne vine greu pentru ca noi suntem fortati de societate sa ne adaptam unor nise inguste, in care nu ni se cere sa facem minuni, din contra ni se cere sa facem putin, deseori nici macar bine. Suntem fortati, intr-un fel sa ne deterioram ca spirit, ca gandire, ca personalitate, iar atunci ne pierdem orizontul, ne pierdem suflul.
––––––––––––––––
Acest profesor, dupa intelegerea mea, tocmai a vorbit despre Egipt, despre Lăcustele care ne devorează, dar ele nu sunt doar „rele”, ci aceste „crize” sunt şi nişte „semnale de alarmă” că am ajuns la limită, că nu putem merge mai depare…
Atunci, când ne dăm seama de aceasta, şi luăm măsuri de „întoarcere”, Dumnezeu trimite „vântul de apus”, care alungă toate lăcustele, ele nu ne mai deranjează, iar noi, (ca şi Evreul Ioan) putem chiar să ne „hrănim” cu acele lăcuste, adică să le integrăm, să le acceptăm ce ceea ce au fost, nişte semnale de alarmă…
După vederea mea, vedeniile „înspăimântătoare” din „Apocalipsa” nu au atât de mult treabă cu vreun „sfârşit al lumii”, ci cu nişte evenimente psihologice, cu nişte stări interioare. Acele lăcuste, care s-au ridicat „din adânc”, de unde vin ele? Din adâncul sufletului nostru. Ele sunt acolo, noi le-am creat… Ele ne pot duce la „pierzare” cu „împăratul” lor „Abadon/Apolion”, dar… unde scrie că acestea au „nimicit de tot oamenii”? Până şi „chinul lor” a ţinut „cinci luni”. Se pare, că până la urmă fiecare îşi va da seama unde se află, şi îşi va schimba cursul vieţii, până la urmă şi Faraon a făcut-o, şi Dumnezeu a suflat de la el orice urmă de lăcuste… Nu a fost aşa şi cu Iov? Mâncat de cancer şi de „lăcuste”…
Exact, CANCER, aceasta este o înmulţire necontrolată a celulelor, 1,2,4,8,16,10000000. Este boala societăţii în care trăim. Tot mai mult, tot mai repede, tot mai ieftin, totul în masă…
Dacă rămân la 1-2-4, acel 1 reprezintă întregul, unitatea, este clar. Iar dacă întregul este rupt în două sau patru părţi, nu ar fi atât de greu să le „unim iarăşi”. Dar cum uneşti o mie sau un milion de bucăţi de puzzle? Cred că îţi ia ceva vreme 🙂
În generaţia noastră avem computere şi telefoane cu milioane şi milioane de megabyti, milioane de filme, emisiuni tv, etc. NU ZIC CĂ SUNT RELE. Zic doar că, din punct de vedere matematic vorbind, 1 impartit la 1.000.000 este…. foarte putin… 🙂
Asta este Kabbalah pe limbaj modern, mie însă îmi place „old-age” style 😉
Noabte buna
Abel
Abel ben Adam
octombrie 25, 2016
Asta trebuia să scriu gros, este pur şi simplu fantastic:
Criza ne pune in fata o alegere: fie ne schimbam in totalitate si re-devenim oameni, fie continuam ca si pana acum si ne indreptam spre distrugere.
A scris literal „Ne indeptam spre DISTRUGERE”
REDEVENIM UMANI, FII AI UMANITĂTII 🙂
Oamenii vor face asta, fie ca au habar de Biblie, Kabbalah, ebraica, sanscrita, budism sau hinduism, sau alte „cărţi sfinte”. Este deja în ei să găsească Calea, să se reconecteze, să se reconcilieze, să creeze Unitate.
Nu trebuie să le spunem noi ce să facă 🙂
cherie
octombrie 25, 2016
Am citit si blogul profesorului… Foarte adevarat ca o criza te schimba…
Dar revenind la lacuste, trebuie sa adaug ca inteleg diferenta intre ce ziceam eu si ce spiui tu… Dar oare omul poate trai fara rau? Oricat am dori sa nu facem rau, oricat de bine intentionati am fi, numai daca am face „apostolat” nu am face rau… si poate si atunci putem gresi si face rau fara sa stim macar cat rau am facut….
Sigur ca lacusta nu se refera la ce spun acum… dar… in vioata reala nu poti sa neglijezi lacustele razlete…. Cred ca ar trebui sa adaugam si cuvantul „roi” pe langa lacuste ca sa fie ceva mai precis…. „Plagile Egiptului au fost tacute de roiurile de lacuste ” ….Ioan mai rontaia cate una ratacita de roi…. 🙂
behaitul oilor si Glasul Pastorului
noiembrie 27, 2016
Una dintre dovezile biblice care ne ajuta sa intelegem ce este mantuirea si sa credem ca Mantuirea este Cuvantul lui Dumnezeu in forma personala a Domnului Isus Hristos , este acest verset care contine anuntul lui Isus facut lui Zacheu, cand a intrat in casa lui : „Isus i-a zis: „Astazi a intrat mantuirea in casa aceasta, caci si el este fiul lui Avraam. (Luc.19:9)
Astfel, ai mantuire daca-L ai pe Isus Hristos ca Domn si Dumnezeul tau : „Daca marturisesti cu gura ta pe Isus ca Domn”(Rom.10:9) Nu-L marturisesti ca Domn, ci marturia ta este credinta in El ca o persoana diferita intr-o divinitate triunica ( asemanata divinitatilor pagane ),interpretand partea a doua a versetului care zice „ si daca crezi in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat din morti…. dupa invatatura bisericeasca lumeasca care nu tine cont de Cuvantul profetic descoperit prin Cuvantul vorbit al Evangheliei , nu ai mantuire prin descoperire si te inseli singur, din fire, in credinta ta.Apostolul Pavel a spus ca totusi Dumnezeu acorda un alt gen de mantuire acelora care zidesc pe temelie cu materiale efemere: trestie, paie, lemn si anume mantuirea ca prin foc
„Daca lucrarea lui va fi arsa, isi va pierde rasplata. Cat despre el, va fi mantuit, dar ca prin foc.” (1Cor.3:15)
Sa nu zici ca nu ti-am spus intr-un mod simplu si clar , un lucru despre care pana acuma poate n-ai avut habar „ Caci prin credinta din inima se capata neprihanirea, si prin marturisirea cu gura se ajunge la mantuire, dupa cum zice Scriptura: „Oricine crede in El nu va fi dat de rusine.”…. Fiindca „oricine va chema Numele Domnului va fi mantuit.” Cel care a facut aceste promisiuni ramane credincios sa le implineasca pentru aceia care le-au acceptat
cherie
noiembrie 28, 2016
Ai scris mult despre cum ajungi la mantuire dar nu „CE ESTE MANTUIREA”
Iisus a spus ca a intrat mantuirea in casa celui care voia sa dea jumatate din avere saracilor si sa indrepte toate nedreptatile facute. Asa se capata mantuirea, facand bine celor din jurul tau…
Dar ce este mantuirea pentru cel care o capata ? Asta nu ai scris.
Mantuirea este salvarea sufletului nostru si in fond a omului. Asa am inteles eu.
Si am mai inteles ca salvarea este obtinuta facand ceea ce a propavaduit Iisus si ai scris tu. Dar asta este alta parte a discutiei, Sigur, foarte important este sa stii cum se obtine salvarea omului si a sufletului sau…. caci in zadar stii ce este mantuirea daca nu stii cum o poti obtine… cum obtine omul salvarea sa.
In general salvarea fiecaruia este ceva particular dar exista si un sens general al salvarii omenirii…. a omului creat de Dumnezeu (asa cum l-a creat !)…
Eu ma gandeam la ce intelege fiecare prin mantuirea sa personala…. Ce spera, sau crede sa fie altfel in final, dupa mantuire?
Dece vrea omul sa fie mantuit? Ce avantaj crede ca va avea? Sau, altfel spus, ce intelege fiecare ca ii ofera mantuirea? (daca este mantuit sau daca va fi mantuit?) Nu ce sa faca sa fie mantuit …. Ce il asteapta pe om daca va fi mantuit.
Ce inseamna pentru tine mantuirea? Liniste sufleteasca? Avantaje materiale, speranta pentrru ceva dupa moarte ? Ce ?????
behaitul oilor si Glasul Pastorului
februarie 3, 2017
Cherie, se pare ca ai ramas foarte multumita de concluziile trase prin raspunsul la aceasta dificila intrebare, Acuma, daca stii ce este mantuirea, nu mai ai nici o grija si ai incheiat toate socotelile pe acest blog ? Te-ai culcat tu pe o ureche, sau nu-ti mai poti scoate ” calculatorul ” din ” sleep-mode ” ?
cherie
aprilie 21, 2018
Vreau să completez ceva despre ce este MÂNTUIREA….
Am mai pus problema asta aici dar cred că acum sunt mai lămurită.
De fapt intr-o variantă la care am ajuns eu cu concluziile mele personale, mai sus, ar fi fost că mântuirea estei salvarea omului păcătos .
Am gasit o carte scrisa de un preot paroh la biserica Kretzulescu din Bucuresti (Vasile Răducă) care scie ce este mântuirea pentru creștini, și care este deosebirea dintre ideea de mantuire la catolioci (si ortodocsi) si protestanti.
La ortodocsi, spune el,
Mântuirea este actul prin care Dumnezeu a restabilit starea de comuniune personală cu El (Dumnezeu) a firii umane căzute în păcat și înstrăinate de el.
La protestanți, tot acest preot spune că,
Spre deosebire de catolici, (si de ortodocsi) protestantii spun (și cred) că mântuirea se realizează numai prin credință (sola fide) și prin har (sola gratia) care se dă în mod gratuit omului de către Dumnezeu, excluzând faptele bune….
(Asta inteleg că li se trage de când Luther s-a revoltat împotriva indulgențelor vândute de biserica catolică… Dar asta este altceva, spun eu !)
Nu ]i prea înțeleg pe protestanții dar in credință fiecare cu credința lui… Pentru mine nu este important ce cred protestanții important este că am aflat că MÂNTUIREA ESTE O STARE DE COMUNIUNE PERSONALĂ CU DUMNEZEU,
În fond este o problemă personală dacă unii primesc mântuirea prin Iisus fiul gratis și ușor, iar alții de la Dumnezeu tatăl prin alte metode și ceva mai greu.
Important pemtru mine este că am aflat un punct de vedere doctrinar, mântuirea pentru creștini este actul prin care Dumnezeu a restabilit comuniunea între el si oameni după căderea in păcat(bănuiesc că este vorba de mărul păcătos, de iertare) și…. mai înțeleg că ținând seama de credință, această problemă o rezolvă fiecare în mod personal..,
Acum să vedem daca blogul mai stie cine sunt! :i v[d c[ m-a recunoscu !