Karma sau (i)logica (in)toleranta a ateului cumsecade

Posted on Martie 24, 2017 de

65


Traim intr-o lume in care totul e pe dos. era sa zic ca raul e numit bine si binele rau dar ma abtin ca iar o sa ziceti ca prea parafrazez din Biblie.

Traim intr-o lume in care oamenii, indiferent de religie,  sex, nationalitate sau orientare sexuala sunt ipotetic morali si decenti. (dupa parerea unora, nu dupa a mea, evident) Traim intr-o lume in care islamul e o religie a pacii, atentatele teroriste sunt facute de oameni disperati si traumatizati care, din aceasta cauza n-au nicio vina… sunt doar niste victime nefericite.

Traim in lumea ideala caci stim cu totii (de la indieni la eschimosi, trecand pe la chinezi si africani) care sunt cele 10 porunci si toata lumea le respecta. Suntem 8 miliarde de locuitori, mandri adepti ai umanismului (cu notabile exceptii), 8 miliarde de victime. Suntem cu totii victime si nu exista niciun calau.

Cunoastem cu totii cele 10 porunci, imprimate fiind in codul nostru genetic. Cu toate astea exista razboaie, oamenii se ucid unii pe altii si omenirea de cand este ea n-a prea cunoscut momente in care oamenii sa respecte o singura si banala porunca. aceea de a nu ucide. Dar cu toate astea, omul lambda, ateul de rand este un om bun. Exact la fel de bun ca ceilalti 8 miliarde de confrati ai lui.

Ateul cumsecade, cu simt moral si umanist super-dezvoltat (nu ca si crestinii aia inapoiati care cred in rai si iad) a ajuns la desavarsire. A descoperit modul in care (umanist vorbind) poate sa-si explice totul. De la cum a aparut el pe pamant, ce caută el pe planeta asta si mai mult care e scopul vietii lui. Totul foarte simplu si intr-o varianta care nu-l costa nimic.

Ateul umanist (sau crestinul pervertit la hinduism sau alte elucubratii religii) a descoperit logica (sau ilogica i-as spune eu, dar o sa-i zic totusi logica ca eu nu sunt decat un crestin fundamentalist, deci parerea mea e extremista si politic incorecta si mi-e frica de reactia violenta a celor mai toleranti dintre oameni)

Cum ziceam, ateul tolerant a gasit raspunsul la marea dilema: „Cum sa nu respectam reguli de bun simt considerand ca le-am respectat”

Las dar introducerea si sa intru in subiect. Sa vorbim despre karma. Las de-o parte prima contradictie logica (adica de unde atatea suflete care cresc exponential daca ele nu fac decat sa se  reincarneze ? Probabil ca in prima viata se reincarneza intr-o singura fiinta, unica si indivizibila, in urmatoarea viata in vreo doua persoane, trec apoi prin trinitate, o depasesc apoi din mers pentru ca apoi sa ajunga intr-un mod spectaculos departe. Foarte departe. Intr-un oarecare final apoteotic, dar care probabil nu va exista niciodata in care vor ajunge sa traiasca simultan in vreo cateva sute (de mii?) de persoane in acelasi timp. Mii de vieti simultane. (probabil ca asta o fi explicatia haosului care domneste peste tot in lume. E greu sa te concentrezi avand un singur creier si un singur corp, daramite o infinitate) Cum ziceam, ajungem la cateva zeci sau sute de mii de vieti caciula (sau de mai multe caciuli dar in acelasi timp una singura. teoretic)

Greu sa mai tii o astfel de socoteala cu atatea capete de caciula, asa ca le acord faptul ca s-au cam pierdut prin calcule. La urma urmei nu toata lumea are aptitudini inspre matematica.

Dar sa revin la oile noastre, ca ups! iar m-am pierdut pe parcurs in aceasta calatorie lunga, stufoasa si luxuarianta ca si coada motanului Iov.

Sa ziem ca zana cea buna… e drept ca nu stiu daca am voie sa cred sau nu in zane, dar imi iau libertatea… ba nu…. prefer totusi varianta de baza. aia cu barza. Sa zicem dar ca m-am nascut intr-o situatie privilegiata. Am ce manca, am ce bea, am acces la educatie, nu-mi taie nimeni capul daca cred in Mos Craciun… etc . Nu stiu de ce m-am nascut in aceasta situatie, nici n-o sa aflu vreodata, (ca e un secret mai bine pazit decat cel mai important secret de stat), dar… nici nu ma intereseaza. Ma simt superior si-mi imaginez ce vreau eu despre vietile mele trecute ca doar nimeni nu poate sa-mi infirme nici chiar cele mai elucubrante aberatii. Pardon am vrut sa spun cercetari stiintifico-fantastice revelate numai unor alesi, dar mai ales dupa ce-au stat cateva zile bune intr-o asana care i-a deconectat de la ingratele necesitati ale corpului fizic si i-a propulsat direct pe planul astral. Dar asta nu-i pentru oricine. doar pentru cei alesi (in mod democratic?)

Daca langa mine este unul napastuit de soarta, iar am tras lozul castigator. Ma uit la el si-mi imaginez zic cu satisfactie: sigur si-a facut niste pacate in viata trecuta. Acum le plateste.

si aici intervine marea mea dilema. Daca-l ajut (adica fac si eu un bine umanist vorbind) nu cumva din punct de vedere karmic i-oi face eu vreun rau? Ca n-o apuca omul sa-si plateasca pacatele anterioare si uite-asa facandu-i un bine il condamn in urmatoare viata la ceva mai cumplit decat lagarele naziste. N-ar fi oare mai bine si mai omeneste sa-mi vad eu de treaba mea si sa-l las sa se descurce singur? 

Ca doar aceasta abordare a problemei intalneste si principiile biblice. E chiar crestineasca. E esenta crestinismului chiar – Dumnezeu este in control, Dumnezeu a creat totul, nimic din ce se intampla nu-i decat voia Lui, asa ca, cine sunt eu sa-i dau planurile peste cap? Daca Dumnezeu a vrut ca Vasile sau Ion sa fie vai de capul lor, atunci eu nu ma pun cu vointa Domnului. Eventual il si ajut, ca doar e Dumnezeu. Le mai trag si eu cate-un ghiont (crestinesc) in numele religiei mele ca sa-mi arat apartenenta si spiritualitatea.

________________________

Daca istoria ne-a aratat pana acum unde se poate ajunge in numele religiei s-ar parea ca nu e deloc nerealist sa credem ca niste animale vorbitoare atei cumsecade vor putea spala onoarea rasei umane garantandu-ne un viitor fara nicio varsare de sange si in care cele 10 porunci vor fi respectate doar asa pentru ca oamenii vor vrea sa le respecte. Un viitor idilic, in care omul nu va mai fi exploatat de om si va fi loc sub soare pentru toata lumea si nu va mai exista nicio crima. Norocul meu ca nu-l voi apuca.

 

 



 

Anunțuri
Posted in: conversații