Naivitatea ateului cumsecade

Posted on Martie 27, 2017 de

14


Notă: apelativul de ateu cumsecade nu e neapărat o calificare peiorativă, ci mai degraba o (auto)persiflare întrucât cunosc această simpatică categorie mai bine decât se așteaptă ei

 

Ateul cumsecade se revoltă din străfundul ființei lui când citește, citez: „grozăviile de care e capabil Dumnezeul bibliei”, grozăvii pe care a mai avut și tupeul să le lase scrise, oferindu-i astfel lui, ateului cumsecade, ocazia mult visată de a se simți bine în pielea lui, net superior fiindu-i lui Dumnezeu. Ateul cumsecade nu rateaza niciun prilej pentru a-i da Dumnezeului Bibliei câteva lecții de moralitate, sfaturi prețioase de dragoste și de umanism, toate asezonate cu generozitatea lui înnăscută, cunoscută și recunoscută de-a lungul istoriei. Și… să nu uit, asezonate cu inteligența lui net superioară, căci trebuie știut: ateul cumsecade nu e numai dragostea și bunătatea întruchipată ci și inteligența umană la apogeul ei. Știința îi este religia și orice afirmație a lui este bazată fie pe definiția cuvintelor din dicționar (înțeleg că are o problema cu semantica, dar chiar așa…) fie pe cele mai abracadabrante cercetări științifice (doar din cele vulgarizate pe ințelesul tuturor, bineînțeles, doar ce-ați crezut? 🙂 )
(aș putea pune aici câteva din cele mai aberante, dar n-am răbdare de prostii timp acum pentru asta)

Ateul cumsecade privește în jurul lui și-și spune: Dacă toți oamenii de pe pământul ăsta ar fi ca și mine, atunci cu siguranță omenirea ar atinge vârsta de aur în care Terra s-ar transforma peste noapte în paradisul mult visat. (daca-l întrebi cum ar putea fi posibil, dacă-i pui întrebări mai concrete ai afla că el e cu capul în nori ar crede că nu e nevoie de nimic altceva decât ca oamenii să-i semene lui și, evident n-ar avea nicio idee despre cum acest lucru ar fi posibil. (Probabil datorită științei ar face cumva ca toți oamenii să poată trăi de exemplu pe malul mării pe insule paradisiace. O lovitură de baghetă și ar fi posibil. O altă lovitură de baghetă și toți ar fi frumoși, sănătoși și inteligenți. Probabil că toți ar deveni blonzi cu ochi albaștri, o adevărată rasă superioară (ups că as asta parcă-mi aduce aminte de un alt ateu cumsecade)

Ateul cumsecade suferă ca un martir atunci când vede că oamenii mai taie câte-un copac, mai defrișează câte-o pădurice, mai omoară câte-un animal (pentru blană, piele, carne și pene), dar mai ales când oamenii nu înțeleg ca dragostea n-are limite (azi un partener de același sex, mâine un copil, poimâine un animal etc)

Ateul cumsecade se uită în jurul lui dar nu vede decât ceea ce e setat să vadă. Vede realitatea prin ochelarii lui de cal și când îi arăți starea în care e lumea face ce știe el mai bine să facă. Și anume să dea vina, cu fair-play -ul ce-l caracterizează, pe Dumnezeul bibliei. Acum nu sunt sigură dacă dă vina pe absența sau pe prezența lui. Căci încă nu s-a hotărât.

 

 

 

 

 

 

 

Anunțuri
Etichetat:
Posted in: conversații