Despre rugăciunea TATĂL NOSTRU.

Posted on Aprilie 21, 2017 de

2


Am corectat textul scris anterior, am adăugat ceva, am mai şters ceva….aşa că sterg vechiul articol şi cred că acum articolul este mai bine gândit…..:

Am postat pe un blog de al meu gînduri depre o carte a fostului Papă Benedict XVI , cel care a renunţat la pontificat. Joseph Ratzinger scrie multe… dar a analizat şi rugăciunea TATĂL NOSTRU. El face comentarii la fiecare vers dar eu nu vreau să discut decăt acestea două:

Şi ne iartă nouă greşelile noastre

Precum şi noi iertăm greşiţilor noştri.

Aici este problema care desparte ortodoxismul de alte  confesiuni creştineşti. Toate se concentrează  mult pe problema iertării. Iisus prin jertfa sa a luat păcatele lumii, aşa aud mereu şi asta nu înţeleg eu şi nu înţeleg !  Preoţii ortodocşi  evită ideea iertării generale si se concentrează pe ideea iertarii păcatului originar…. Eva este păcătoasa ! Ea şi mărul oprit ! Păcatul păcatului….  Acest păcat este iertat şi ccest aspect al iertării este de înţeles pentru mine … « Nu este o nedreptate ! «

Pentru mine Dumnezeu este ultima speranţă că undeva există « DREPTATE ». Nu pot renunţa la ideea de Dreptate a lui Dumnezeu… Păcatul originar poate fi iertat fără a leza spiritul de dreptate al lui Dumnezeu, dar nu toate păcatele mele….

Când eu cer cuiva sau lui Dumnezeu iertare este ca şi cum mi-aş cere scuze. Cer scuze, iertare si cred că la fel ca mine Dumnezeu îmi acceptă scuzele şi mă iartă aşa cum iert şi eu. Dar aşa cum eu  le  accept dar nu accept si nedreptatea nici el nu cred că renunţă la dreptate.  Dacă nu ar fi aşa… atunci ce ar mai fi Dumnezeu pentru mine ? Prin iertare nu se repară nimic…. Se renunţă la ură, la revoltă… la a face în continuare o altă greseală… dar nu la speranta  ca Dumnezeu va repara greşelile noastre….

Da, aşa este vorba asta a noastră, a scuza este ca şi cum ai ierta. Stergi  păcatul celui care si-a cerut scuze.

Eu  când iert,  dacă am acordat iertare sau scuze, nu mai iau în seamă acea greşeală  până la altă greşeală.  Dar asta nu înseamnă că  trebuie să ierte toată lumea.  Am iertat eu, cel afectat, cel faţă de care s-a greşit Nu  imi mai fac singur dreptate,  nu mă mai răzbun. Dar dreptatea  dacă poate fi făcută îşi urmează cursul. Dacă legea, acea dreptate lumească  condamnă,  pedeapsa îşi urmează cursul chiar dacă eu iert, aşa este şi pentru dreptatea din cer.

Legea nu face dreptate Ea se aplică si cine nu o respectă, plăteşte. Iisus prin jertfa sa a plătit preţul încălcării legii. Insă Dumnezeu  face dreptate, el nu pedepseste la judecată  încălcarea legii. El la Judecată face dreptate. Nu orice încălcare a legii trebuie pedepsită pentru a face dreptate. Dece să pedepseşti copilul care nu îşi ajută, nu are grijă de părinţii care l-au părăsit, care nu l-au iubit, care l-au chinuit ?  Dece să pedepseşti creştinul care crede în Dumnezeu si în fiul său Iisus şi are o icoană cu chipul lui Iisus, al Dumnezeului său,  sau al unui alt sfânt pe care il venerează? Este aceasta ceva drept ? Acea poză nu îl înlocuieşte pe Dumnezeu, este la fel ca poza copiilor pe care o ţii pe birou si o pupi dar nu îţi înlocuieşte copilul….

Dreptatea este altceva, pedeapsa este altceva. Iisus nu a făcut dreptate  prin jertfa sa ci  doar a plătit  preţul încălcării legii lui Moise de către noi oamenii. Iisus prin jertfa sa nu a făcut dreptate Dreptate se face prin judecată si  NUMAI de Dumnezeu.

Dumnezeu poate pedepsi cu dreptate. Pedeapsa omenească poate fi dreapta sau nedreaptă, la fel de urâtă ca şi gestul pedepsit… Doar Dumnezeu poate pedepsi, el ştie adevărul. Iisus însuşi aşa spune. Iisus poate să considere că greşelile noastre şi-au primit pedeapsa dreaptă în timpul vieţii, el  poate judeca ce este drept şi apreciază dacă chiar  merităm ceva sau nu merităm nimic. Noi putem doar spera. Nu aderarea la o confesiune ne face să merităm ceva. Iisus  nu poate face nici el  o nedreptate doar pentrucă i-am cântat osanale si l-am lăudat…. Ar fi absurd.

Deşi  foarte  clar si acest Ratzinger spune că Dumnezeu ne iartă greselile precum le iertăm si noi,  deşi  noi, este clar că iertând – renunţăm la a ne mai răzbuna  singuri…. nu spune că Dumnezeu iertând  renunţă la a mai face dreptate…Voi ce înţelegeţi de acest text ?

Cea de a cincea rugă din Tatăl nostru presupune o lume în care există greşeli vinovăţii – vinovăţii ale oamenilor faţă de oameni , vinovăţii înaintea lui Dumnezeu – orice vinovăţie între oameni include o atingere a adevărului şi a iubirii şi se opune astfel  lui  Dumnezeu  care este Adevărul şi Viaţa.

Dar în rest… şi el spune că Iisus  s-a  jertfit ca om… deci iartă ca oamenii…Oamenii nu trebuie să se mai răzbune  (asta spune clar) dar din iubire renuntam si la dreptate ? Oare aşa este? Oare trebuie ca oamenii sa renunţe si la DREPTATE din iubire? Cum să renunţi la ideea de dreptate? Pentru mine este ceva de neînţeles. Renunţ să îmi fac eu dreptate, şi la răzbunare dar asta pentrucă cred că există „UN” Dumnezeu… Un Dumnezeu care face dreptate aşa cum eu nu ştiu să fac…

Acum poate cineva spune ce crede….

Anunțuri
Posted in: Uncategorized