Salvat din ape

Posted on Mai 10, 2017 de

33


Am ezitat inainte de a scrie, caci n-as vrea sa sune ca si o lauda… e doar recunostinta si umilinta in fata Majestatii lui Dumnezeu. dar… poate ca daca eu n-as zice nimic pietrele ar vorbi…..asa ca imi iau adio de la blogul asta intr-o nota de optimism si speranta.

… emoții, apă, saci de nisip, scenarii catastrofale… Zile intregi de emotii. Zile de injurat barajele, de des-injurat barajele… Zile de lupta spirituala in care stiam ca ingrijorarea nu-si are locul, ca-i un pacat impotriva lui Dumnezeu, caci este scris ca toate lucrurile lucreaza inspre binele celor ce-l iubesc pe Domnul.

Zile in care am inteles ca un crestin normal este pus la pamant de catastrofe naturale. Ca un crestin normal este la voia naturalului. Este rapus de boli normale, de inundatii, normale si ele, de cutremure, normale si ele etc. Daca esti un crestin normal nu te poti astepta la nimic extraordinar. Daca depasesti pragul si faci tranzitia de la normal la extra-normal, adica daca depasesti normalitatea, vei vedea cu ochii tai ca legile spirituale sunt mai puternice decat cele naturale si ca legile fizicii sunt undeva in urma ta, fara nicio putere.

Ca sa treci barajul trebuie sa devii o persoana care are alte valori, valori in afara normei. Ca si vaduva aceea care, in plina perioada de foamete, a avut o atitudine iesita din comun. Si din cauza asta uleiul si faina au tinut cat timp foametea a tinut. A avut o atitudine iesita din norme atunci cand profetul a discutat cu ea. Cine ar fi raspuns ca ea la cererile lui? Cine ar fi spus ca Dumnezeu e viu atunci cand tu mai ai o bucata de paine si putina apa dupa care stii ca vei muri de foame? cine ar fi acceptat sa ofere celuilalt aceste ultime resurse? De aceea Dumnezeu a gasit terenul pe care sa faca o minune.

Dar sa revin la minunea mea, care mereu se invarte pe terenul singuratatii si respingerii celorlalti (ocazie cu care am inteles ca n-am de ce sa ma plang pentru faptul ca cei din jur nu ma inteleg, caci… pentru prima data am realizat ca Isus a suferit de aceasta solitudine toata viata si la un nivel mai acut. Cine L-a inteles? Nimeni! Cine a inteles lucrarea pe care a facut-o? Nimeni! A fost neinteles pana si de parintii lui, care s-au mirat atunci cand l-au pierdut in templu)

Deci: zile de facut saci de nisip, de carat saci cu nisip, de pus saci cu nisip in jurul casei, saci care rand pe rand au fost acoperiti de apa. Vecinii aveau prieteni, familie… erau multi care puneau umarul.. noi eram doar 2 si lucram in cateva ore cat faceau altii in cateva minute.

Pe urma m-am uitat la televizor si am vazut aceeasi solidaritate, armata care-i ajuta pe oameni, oameni care se ajutau intre ei…Si m-am simtit dintr-o data singura si pierduta. Nu numai in lumea apelor ci asa in general… Si atunci ochii mei s-au deschis si pentru o fractiune de secunda am vazut casa mea care era plina de îngeri. Si mi s-a spus ca daca nu exista oameni in jurul meu atunci exista îngeri care sa ma protejeze.

Si ma credeti sau nu, la latitudinea voastra, casa noastra e singura, unica, din zona in care locuiesc si in care nu s-a infiltrat nicio picatura de apa, desi e inconjurata de ape. E o oaza de pace, de liniste si seninatate in mijlocul naturii dezlantuite. Iar acum ma uit la ea ca la un teritoriu sfant, si mi-e mai draga ca niciodata. O pastrez curata si ma pastrez si pe mine curata.

 

Casa din minutul 2.56 e pe strada mea 🙂 iar pozele sunt facute de pe fereastra.

 

Anunțuri
Posted in: Uncategorized