ACASĂ CU DUMNEZEU, o carte …

Posted on iunie 4, 2018 de

4


Citesc cartea :ACASĂ CU DUMNEZEU, Într-o viață care nu se va sfârși niciodată, de

NEALE  DONALD  WALSCH.

Toată lumea scrie sau vorbește despre Dumnezeu. Și eu scriu varianta mea. Dumnezeu face parte din fiecare din noi si fircare scriem despre acea părticică,  fiecare pe măsura înțelegerii noastre, așa cum am primit minte.

Nici unul din noi nu scrie decăt adevărul, dar este vorba despre acel adevăr pe care il are în el. Uneori adevărul nostru servește celor cu care discutăm să își clarifice ceea ce este în adâncul ființei sale  și conversația ni se pare utilă. Alteori, ceea ce auzim pare atât de diferit de ce este în adâncul nostru încât ne revoltăm, protestâm,  sau ni se pare atât de aiurea, absolut neinteresat încât nu puteam lega nici o conversație.

Deși Dumnezeu este unul și același pentru fiecare din noi căci prin definiție este CREATORUL nostru, nu există doi oameni care să aibă aceeași părere despre Dumnezeu.

Voi căuta doar partea compatibilă între ceea ce reprezintă pentru mine Dumnezeu și ceea ce reprezintă Dumnezeu pentru autorul acestei cărți.

Voi analiza capitol cu capitol. Incep cu INTRODUCEREA.

De la început am sesizat că autorul prezintă doua variante de credință din familie ca find ale oamenilor, nu ale lui.

Credința mamei sale pe care o admiră și credința tatălui pe care nu o înțelege și o consideră confuză.

Sigur, admir și eu credința memei sale deși nu o împărtășesc (la fel ca autorul, cred eu acum la început) dar am impresia că mă situez mai aproape de credința tatălui (pe care zic eu nu o consider confuză ci mai realistă).

Să începem cu începutul ! Autorul spune …

Mama a avut o credință nestrămutatpă că pășea în brațele lui dumnezeu. A știut ce înseamnă viața și a știut și ce nu înseamnă moartea. Viața, însemna pentru ea să dai tot ce ai tuturor celor pe care îi iubești  fără ezitări, fără întrebări, fără limite. Moartea nu însemna că ceva se închide, ci că totul se deschide.

 

Admir credința și faptul că pentru ea aceasta credință era benefică dar aș face o remarcă, ea nu a știut ci  a crezut că știe.

 DEX… A ști, verb,

  sinonime: a cunoaşte, a afla, a auzi; a fi învăţat, a aveacunoştinţă; a ţine minte, a-şi aminti; a-şi da seama, a înţelege, apricepe, a prevedea, a bănui, a se orienta.

Parcă nu este chiar ce voiam să spun. Când spun că  stiu ceva înseamnă că ceea ce știu are o confirmare, o dovadă…

Despre tatăl lui spune…

Cui se ruga el, mă întrebam dacă nu credea într-o viață care să fie sacră și o moarte care să fie doar un început? Și pentru ce se ruga?Poate se ruga să nu aibă dreptate. Poate spera fiind disperat.

Iar în altă parte spune,

Imi amintesc un schimb de replici ce a avut loc cu doi ani înainte de a muri, în care el reflecta asupra existenței sale. Nu a fost o discuție lungă. L-am întrebat care credea el că este sensul vieții. M-a privit cu o privire lipsită de expresie și a spus, Nu înțele nimic din sensul vieții !

Iar când l-am întrebat ce credea că se petrece după moarte, el a replicat NIMIC !Am insistat să îmi dea un răspuns mai lung decât un singur cuvânt …. A spus, ÎNTUNERIC, SFÂRȘIT. ASTA-I TOT . ADORMI ȘI NU TE MAI TREZEȘTI…

 

Autorul mai spune că,

această carte este pentru cei care nu fac parte din niciunul din aceste grupuri, dar care își doresc să-i ajute pe cei care sunt în acele situații, dar nu știu cum să o facă. Ce să-i spuI cuiva care moare ?

Eu spun că este o carte în care autorul își expune părererile proprii și dacă cuiva ideile lui i se par bune și îi folosesc la clarificarea propriilor păreri este o carte bună !

Eu  îmi expun părerile acum, înainte de a citi cartea (deși recunosc că am frunzărit-o și deci stiu în mare ce conține) și spun că sunt din categoria celor care cred la fel ca tatăl autorului că Dumnezeu este Dumnezeul celor vii, iar morții cu morții și viii cu viii Dincolo de moarte este întunericul !

Cred că pe Dumnezeu il interesează de fapt OMENIREA ca realizare a sa, nu INDIVIDUL  chiar dacă individul este foarte important în actul creației sale căci prin INDIVID se actionează în societate. Adam trebuia să de înmulțească … Deaceea a fost făcută Eva, să nu se ascundă Dumnezeu după cires…

Nu orice viață este la fel de importantă pentru Dumnezeu deși nici o viață nu este dată la întâmplare. Scopul vieții este extinderea … îmbunătățirea… apropierea de Dumnezeu…

In viața mea Dumnezeu m-a supravegheat permanent la fel ca un adevărat părinte așa că mereu am crezut în existența lui dumnezeu. Dar părinții mei au fost părinții mei și nu au fost la fel ca părinții altora așa că noțiunea mea depre Dumnezeu – Părinte poate fi diferită de a altora. Eu nu înțeleg dece dacă nu mai urmeaza nimic după ce murim înseamnă că trebuie să fim disperați. Dece trebuie să găsim justificări pentrucă am trâit cu restrictii morale chiar dacă le-am mai și încălcat pe ici și colo…. când aceste restricții au sensul de a ne proteja ca indivizi în cadrul omenirii…

Cum recunosc că am frunzărit cartea, spun deasemenea că multe din cele ce urmează le consider adevărate sau în orice caz mi le însușesc dar nu sunt deloc confuză dacă consider moartea moarte si viața, viață… Sunt un individ într-o societaate de oameni și mi-am îndplinit scopul pentru care am fost creat. Un scop modest și mă voi întoarce în aceasi supă de viață sau energie de viață din care am ieșit și din care se vor naște mereu indivizi care insă niciodată nu vor fi cei care au mai fost ci alții cu alt destin si alte calități…

 _________________________________________________________________________

Si ca o notă oarecum anecdotică și pe jumătate ironică fac un comentariu la ceva ce am citit depre biblie, reincarnare, Iisus, Ilie si Ioan Botezătorul…..

Asa cum spune înțelepciunea bibliei, Ioan Botezătorul a fost Ioan Botezătorul și asa a răspuns el că se numeste atunci când unii voiau să il numească reîncarnarea lui Ilie…. Cineva întrba cine minte ? Nimeni nu minte (căci dacă așa  spuseseră profeții prin inspiratie divina, că înainte de a veni Iisus va mai veni odata Ilie… cine minte ? )

Dar dece să nu fi venit Ilie ca un individ cu acelasi rol propăvăduitor a adevărului sau importanță religioasă ?

Chiar dacă  biblia spune că Iisus a afirmat că prorocii au avut dreptate, căci Ilie a si venit iar găndul ducea la Ioan, totul  depinde de cum înțelegi textul ….

__________________________________________________________________________

Si acum trecând, 

 la capitolul I (sunt 37 de capitole)

In acest capitol sunt două idei,

– Este imposibil să trăiești sau să mori fără Dumnezeu dar nu este imposibil să crezi asta.

– Oamenii cred foarte des că fac ceva pentru altcineva dar de fapt orice fac o fac pentru ei  însuși

Foarte adevărat !

 La Capitolul II

Aici se pun bazele continutului carții. Tot ce afli (aici dar si în sinele tău personal) ca răspuns la ceea ce te frământă sunt amintiri … Si aici se accesează știința cu codul ADN ca susținătoare  pentru verbul a ști… căci așa cum spuneam eu mai sus, Când spun că  stiu ceva înseamnă că ceea ce știu are o confirmare, o dovadă…

Deci AND-ul nostru conține răspunsul creatorului la toate întrebările noastre despre viață și moarte. Interesant și de necontrazis.

Si ca primă dovadă capitolul trece în revistă și două din cele mai importante reamintiri. Așa le numeste,

PRIMA REAMINTIRE, A muri este ceva ce faci pentru tine

A DOUA REAMINTIRE, Tu ești cauza propriei tale morți, Aceasta este îmtotdeauna adevărul, indiferent unde sau cum mori.

Si se definește acum despre ce este vorba în carte. Despre faptul că tot ce ne privește are legătură cu noi și nu doar că are legătura cu noi,  dar legătura este definitorie.

Așa expusă chestiunea se elimină elementul aleator. Totul este doar aparent aleator,

Totul este interdependent, Așa este dar… explicațiile urmează în capitolele următoare…

Oricum trebuie să recunoaștem că reamintindu-ne din codul nostru ADN,  sau așa … de deștepți ce suntem … parcă am da dreptate autorului. Totul în viață merge ca o consecință continuă. Ne revoltăm pe soartă dar înafară de faptul că așa suntem noi, adivcă așa ne-a făcut Dumnezeu sau mama si tatăl nostru biologic, nu putem sa dăm vina pe altcineva decât pe noi înșine pentru tot ce am făcut. Totdeauna, noi cu mânuța noastră ne pregătim viața si moartea…

CAPITOLUL III

A TREIA REAMINTIRE, Nu poți muri împotriva voinței proprii,

Cei care au văzut cum au murit cei apropiați lor pot depune mărturie, Nu moare omul decât atunci cănd se împacă cu ei însuși. Altfel se zbate, se chinuiește…. etc….

Dar cartea supralicitează spunând că nimic nu ti se întâmplă fără ca tu să fi vrut, adica nu exista victimă în nici o ocazie căci totul se întâmplă ca o consecită, lucrurile fiind legate unele de altele….

Deși autorul recunoaște că există victime în cadrul unor evenimente indiferente de voința noastră, nu la acelea se referă cartea căci explicatia în cazurile astea sunt diferite și limitate.

Cam exagerată, dar nu incorectă – după păterea mea ideea,  deși se caută explicatia într-o voință colectivă prea  perfectă ca să nu fie discutabilă măcar …

CAPITOLUL IV, V, VI

A PATRA AMINTIRE, Nici o cale pe care o alegem ca să mergem înapoi, acasă, nu este mai bună decât oricare altă cale…

Aici sunt multe noutăți, inclusiv ternmenul de  ACASĂ…

Acasă fiind de fapt LA DUMNEZEU… Foarte adevărat după mine.

Si ne întoarcem la ideea de la inceput prin care afirmam că Dumnezeu este diferit înțeles de fiecare deși este același pentru orice religie, el fiind originea noastră, creatorul…

Cartea face un dialog foarte inteligent despre adevăr căci fiecare are un adevăr al lui dar tot dialogul este legat de Dumnezeu ca religie. Pentru mine care am spus ca orice religie este bună dacă te ajută… cartea spune ce as spune si eu, ADEVĂRUL…

Mentionez sfatul pe care il da cartea, să nu lași lumea să te privească ca un caz special crezănd tu singur că ești diferit de ceilalți, adică mesagerul perfect între Dumnezeu și restul lumii…

Totdeauna,  pentru fiecare,  răspunsul nu poate fi primit prin altcineva, adica prin tine  ci doar   direct de la Dumnezeu prin el insuși.

Foarte adevărat ! Dar ce ne facem cu dorinta noastra de a ne lăuda cu ce stim noi ?

Toate le știm de la naștere spune Neale Donald Walsch…. Să nu confundăm mesajul cu mesajerul si nici calea cu destinația…

Destinația este Dumnezeu, calea este religia sau căutarea pesonală.

Si am să extrag din carte câteva citate foarte inteligente.

–       Toate religiile () sunt minunate și toate învățăturile spirituale () sunt căi spre Dumnezeu dar nici o învățătură nu este mai corectă decât alta. Există mai multe căi spre vârful muntelui.

–       Religia este o manifestare a cunoasterii  instinctive a omenirii, tradițiile, ceremponiile, obiceiurile au o valoare enormă care atestă prezența unui popor în lume și ca un liant asigură această prezență, …

–       Să nu confunzi ce este în inimă cu ce este în minte, crede ce este în inima ta  … asta deoarece … în inima ta sălășuiește Dumnezeu…. ce este în  mintea ta este pus acolo de alții…

–       Si iată și vestea cea bună :  Omenirea nu trebuie să treacă prin iad ca să ajungă în rai

Si ceva ce eu cred că este cam tendențios… (întreb eu, o altă religie ?)

–       Sufletul caută să trăiască experiența a ceea ce știe ….Viața este un proces prin care sufletul transformă CUNOAȘTEREA în EXPERIENȚĂ.

–       Experiența în întregime și simțirea în întregime a acestei realități este sfârșitul separării dintre tine si divinitate…

 

Voi continua….

 

 

Reclame
Posted in: Uncategorized